Daca ignor totusi ceva (sau ma prefac, deocamdata, ca ignor) e urmatorul fapt: a stiut cu adevarat Traian Basescu de intelegere? Sau se preface si el? Intelegerea dintre PD-L si PRM, prin care C. V. Tudor a ramas vicepresedinte al Senatului a avut parte de doua feluri de comentarii. Analistii propriu-zisi au intors evenimentul de pe toate fetele, i-au scrutat dedesubturile - vizita in fapt de seara a cuplului Elena Udrea (sotie) si Dorin Cocos (sot) la Vadim acasa, de un exemplu -, au cintarit avantajele si dezavantajele, pierderile si cistigurile, au numarat premisele si, intr-un final, au tras concluzia: evenimentul e incomprehensibil. Incheierea e inevitabila: acolo unde nu e nimic de priceput, chiar nu e nimic de priceput. O atare intelegere nu are nimic rational. PRM tragea toate foloasele, iar PD-L numai ponoasele. Intr-o negociere, cistiga, de obicei, amindoua partile. Cind una pierde pe toata linia, ceva s-a deranjat in Univers. Nu mai pun la socoteala faptul ca PRM nu mai are decit trecut... La rindul lor, comentatorii morali au deplins in unanimitate deriva partidului pastorit de Emil Boc in numele si cu binecuvintarea presedintelui Traian Basescu. O astfel de intelegere nu are nimic cuvios, nimic sfint. E una in rasparul bunului simt. Ei au amintit ca Vadim l-a porcait in Parlament pe Basescu. Si inca intr-un moment solemn (condamnarea comunismului). Si inca in prezenta lui Lech Walensa. Ca tot Vadim il caricaturizase in fel si chip pe Emil Boc. Ca PD-L insusi refuzase sa-l primeasca in rindurile sale pe "disidentul" peremist Mitica Dragomir si sa-i confere un colegiu electoral. Observatiile erau indreptatite. O fi fiind politica murdara, dar a negocia cu Vadim intrece orice murdarie... In tot acest timp, jurnalistii au cautat informatii. Au scormonit lucrurile. Au investigat "intimplarea" in sine. S-a constatat, astfel, ca decizia de a face pact cu Vadim