VISUL SĂRACULUI DE A FI PROPRIETAR, FRÎNT DE NORMELE DE CREDITARE
Numai în Bucureşti sînt 13.000 de chiriaşi la stat. Cei mai mulţi au venituri reduse sau trăiesc din pensie. Speranţa lor că vor putea vreodată să-şi cumpere o casă este anulată drastic de noul sistem de creditare ce intră în vigoare la 6 octombrie. Băncile sînt obligate să-i refuze pe cei ştampilaţi de sărăcie. În lipsa acestor bani, sute de mii de oameni au învăţat să trăiască cu grija locuinţei de a doua zi.
Numai în Bucureşti sînt aproape 13.000 de chiriaşi la stat. Unii au aşteptat ani de zile pentru a primi o locuinţă socială, pentru care chiria este doar de cîteva sute de mii de lei, alţii au tras oareşce sfori şi cererea a fost de-ndată aprobată de fostele ICRAL-uri. Vreme bună şi-au dus traiul în casele naţionalizate, pînă ce legea le-a permis să le cumpere la preţuri derizorii. Dintre aceştia au rămas sărăntocii, care acum trăiesc zi de zi cu teama evacuării.
Sînt de peste tot. Traiul greu sau cine ştie ce gînd de mărire i-a determinat să-şi ia tăşculuţa în spate şi să pornească spre nicăieri. Şi care ar fi un loc mai acatări decît buricul tîrgului, capitala, unde şi “ăl mai bogat, dar şi ăl mai necăjit trăiesc fără să se calce pe bătături”, după cum credea Mariana Dabija. În Ieşii lui Creangă, femeia nu prea a avut sorţi de izbîndă la vreun trai mai de Doamne ajută, mai ales că bărbată-su o mai mîngîia cu bîta pe spinare, iar copilul dacă punea în gură vreun crod de pîine pe-o zi întreagă. Aşa că în urmă cu mai bine de 30 de ani a călcat pentru prima dată pragul Bucureştiului. După ce ani la rîndul a lucrat în filatură, tanti Marianaa ajuns să care, cot la cot cu bărbaţii, molozul şi cărămizile de pe şantiere. Bogăţia la care visase avea tot chipul schilod şi mirosul rînced al sărăciei. Multă vreme a stat cu chirie pe la particulari. Ce lua pe mere dăde