W. N. P. Barbellion, "Jurnalul unui om dezamagit", traducere de Anca Barbulescu, prefata de Mircea Vasilescu, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Memorii, jurnale", 360 pag.

Ca scrisul poate pastra viu sufletul si spiritul celui ce scrie si dupa ce trupul lui e de mult tarana e un miracol de care au parte doar cei cu har. (Faptul ca foarte multi isi doresc cu ardoare acest tip de nemurire, crezuta la indemana, desi nu au inzestrari speciale, explica de ce acum in lume numarul celor ce isi pun numele pe coperte de carti e aproape la fel de mare ca al celor care mai citesc.) Cartea extraordinara pe care v-o recomand azi e jurnalul unui tanar englez genial, disparut la 30 de ani, in 1919. Se numea Bruce Frederick Cummings si daca vorbim si azi despre el cu admiratie, uimire si emotie e fiindca de la 13 ani si pana la 28 a tinut acest jurnal (publicat in 1919 sub pseudonim) in care si-a notat intamplarile existentei, trairile si meditatiile. Iesit din comun prin desteptaciune - in ambele sensuri, si inteligent, si lucid -, tanarul avea pasiuni intelectuale multiple (stiinte naturale, literatura, filosofie, muzica) si o capacitate inepuizabila de a se bucura de viata. De parca pronia ar fi fost excedata de puterile mintii lui, de pofta de a patrunde si a se extazia in fata misterelor si splendorilor naturii, i-a dat si o cumplita boala evolutiva - scleroza multipla, care l-a torturat fizic si psihic inainte de a-l ucide in plina tinerete. Cummings-Barbellion era din copilarie innebunit dupa insecte si animale, avea o ardenta curiozitate stiintifica pe care si-o satisfacea atat din carti, cat si prin observatie directa in natura si in laborator. A acumulat astfel cunostinte de entomologie si zoologie la nivel inalt, dar, la dorinta tatalui jurnalist, a inceput sa munceasca de la 16 ani ca reporter, desi asta il plictisea. Abia la 23 de ani a reu