Florian Bichir: "Din ce în ce mai sictirit de politică, sunt atras irezistibil şi de alte evenimente."

Unele mărunte, dar atât de frumoase, care dau culoare vieţii, care ne animă clipele. Încerc să văd lumea cu alţi ochi, dincolo de ochelarii acoperiţi de ceaţa politicii, care zugrăveşte totul în alb şi negru. Unora astfel de subiecte li se par „uşurele“ sau „neserioase“. Încrâncenaţi şi încremeniţi într-o stare conflictuală, uită că există şi viaţă dincolo de politică. Astăzi este ziua pompierilor. Anul acesta se împlinesc 160 de ani de la bătălia de pe Dealul Spirii, act eroic al pompierilor militari în apărarea Revoluţiei de la 1848. Dealul Spirii reprezintă pentru pompierii români cam ce înseamnă Mărăşeştiul pentru România Mare.

Acel strigăt brav de „Pe aici nu se trece!“ Evident, un subiect banal, pentru că de pompieri ne aducem aminte doar atunci când se întâmplă ceva rău şi trebuie să intervină. E poate destinul dramatic al unor oameni condamnaţi să fie vedete doar pentru câteva minute, pentru a intra, imediat, în colbul uitării. Pompierii sunt acei mari anonimi ale căror minuni sunt contabilizate cu greu de îngerii păzitori. Din anumite puncte de vedere, viaţa de pompier e de o simplitate ucigătoare: e rutina zilnică a unui mic erou, un joc permanent cu moartea. Altceva m-a impresionat la aceşti oameni duri, cavaleri ai focului. De ziua fiecărei arme, se lasă cu fanfară, discursuri triumfaliste şi plicticoase. Urmate, fără excepţie, de acele petreceri ostăşeşti, celebre pentru cantităţile de băutură ingurgitate, care l-ar face invidios şi pe Bahus.

Sărbătoarea dionisiacă are însă farmecul ei: beţia are reguli şi se face în funcţie de grad, cu atenţie, pentru a nu-ţi jigni cumva superiorul. Nici pompierii nu fac excepţie, dar, spre deosebire de alte arme, mai apar şi cu altceva. Anul acesta, au publicat o altă carte remarca