În câte cuvinte îţi poţi rezuma viaţa? Sportivului Vasile Stoica i-ar trebui multe romane. Două încercări de tur al lumii, curse de sute de kilometri, încercări, eşecuri şi multă, multă voinţă. Toate, în scaun cu rotile. EVZ vă prezintă un om extraordinar din Lugoj, pentru care handicapul nu înseamnă tristeţe, ci mai degrabă o provocare. Un om de 38 de ani care este mândru de el, dar dezamăgit pentru că celor ca el nu li se dau prea multe şanse în societate şi, mai ales, în sport. După ce a devenit primul paraplegic care a parcurs celebrul Route 66 şi a reuşit să traverseze Europa, Australia, Canada şi Statele Unite în fotoliu rulant, ultima încercare a lui Vasile Stoica a fost străbaterea distanţei Lugoj - Beijing.
1 /.
Adică aproximativ 12.000 de kilometri. "Sunt foarte mulţi care nu au nici măcar curajul să se gândească la un turneu de genul celor pe care eu le-am realizat", spune Stoica, omul pentru care drumul spre Beijing a îngheţat la Volgograd, în Rusia.
Numit "cerşetor" de patronul unui hotel din Iaşi, Stoica nu este nici pe departe frustrat de acest fapt. Adevărata sa dezamăgire este situaţia în care se află sportul românesc pentru persoanele cu handicap. "Un fotoliu rulant pentru atletism, baschet, tenis sau alte sporturi costă cel puţin 2.000 euro şi poate depăşi 5.000. Premiile constă, în general, în diplome şi medalii vopsite, care practic au mai mult o valoare simbolică", spune Stoica, agent de vânzări la o firmă din Lugoj. O firmă a cărei patroană este Doina Vărgatu, o altă persoană care a socotit handicapul o provocare.
De la copil "târâtor" la figura emblematică a sportivilor români cu handicap. Cum a fost "drumul"?
“Drumul” a fost greu, având în vedere că până la vârsta de 14 ani am trăit într-un Cămin - Şcoală şi am fost nevoit să mă târăsc cu ajutorul braţelor din cauza că nu aveam un cărucio
