Exista locuri pe care trebuie sa le descoperi singur. Asculti chemarea lor si te lasi ratacit, pana ajungi acolo unde trebuie. Dar exista si locuri a caror poveste nu o poti descifra, daca nu ai o calauza. La Tapova, in Basarabia, malul Nistrului ascunde un impresionant complex rupestru sapat in calcar, in jurul caruia s-au tesut puzderie de legende. Acolo am avut mai multe calauze: adevarate personaje de poveste, care m-au insotit intr-o calatorie fabuloasa, inapoi in timp
E ciudat cand stai si privesti, din Transnistria, catre malul drept al Nistrului. Parca te afli in fata unui zid de cetate. Un mal inalt, de zeci de metri, ce rabufneste din apa, gol si galben. Nu vezi nimic dincolo. Poti doar ghici satele moldovenesti crescute peste cetati dacice si codrii batrani. In linistea dupa-amiezei de vara, pare ca se aude pasul unui pustnic ce striveste menta salbatica sub talpi, coborand de pe spinarea malului. Sunt la Tapova, aproape de orasul Rezina, in judetul Orhei. Aici, Nistrul coteste, primind apele unui parau ce se prabuseste in cascade inalte, ce odinioara puneau in miscare mori. Din veacuri fara numar, malul acesta adaposteste drept in inima lui un mare complex rupestru, unde aerul e mai tare si piatra mai alba de atata rugaciune.
De sus, de pe coama, nu stii ce te asteapta. Insa fosgaiala din jurul meu prevesteste ceva. La manastirea Tapova, in fata unei biserici cu aspect destul de modern, ma intalnesc cu cateva din calauzele mele: un cercetator arhitect, care se ocupa de conservarea acestui loc, un domn elegant, care cum ma vede incepe imediat sa-mi vorbeasca de locul acesta, de care s-a indragostit si in care investeste bani pentru a-l conserva, in sfarsit, o femeie plina de viata, cu obrajii rosii si un ecuson pe piept, care scoate un caiet si un pix, gata sa intervina cu partea ei de povesti, iar ceva mai departe, langa niste tufe de tra