"Eu sunt convins ca, daca acum ma uit atent la o frunza, ea incepe sa mi se arate in toata splendoarea ei. Asa trebuie facut si cu personajele"
La 34 de ani, pare actorul preferat al regizorilor romani, fiind prezent, in doar cativa ani, in distributia a aproape 40 de filme. Cinematograful autohton are nu doar regizori de mare calibru, ci si tinere vedete de exceptie.
Mansarda cu vise
- S-a tot vorbit ani de zile despre criza de "cadre" din teatru si cinema. Dupa generatia de aur a lui Rebengiuc si a Valeriei Seciu parea sa nu mai urmeze nimic. Cand colo, o noua constelatie de tineri actori bate extrem de convingator la portile consacrarii...
- Cred ca e un curs firesc. Chiar remarcam si eu ca nu prea avem actori de 40 de ani. Intre generatia mea si cea a lui Rebengiuc e un mare gol, explicabil poate si prin evenimentele istorice care s-au petrecut. Tot ce pot sa spun este ca-mi doresc ca aceasta generatie careia ii apartin sa fie o generatie frumoasa peste ani. Inca nu e destul de mediatizata, dar sper ca va fi in viitor.
- Cum ai ajuns in teatru si film?
- Am ajuns... fiindca era cat pe ce sa raman corijent la romana. Ca sa fiu trecut, a trebuit sa invat o poezie, si fiindca i-a placut cum am spus-o, profesoara m-a chemat la cenaclul de teatru. Mi-a placut si am facut apoi si Scoala Populara. Intre timp, dintr-o prostie, am trecut sa fac liceul la seral. Aveam zile libere, trebuia sa le umplu cu ceva, asa ca m-am angajat la o brutarie, sa descarc faina. Parintii mei se despartisera, eu aveam vreo 16 ani si stateam singur intr-o mansarda. Cand terminam cu faina si cu scoala, ma retrageam sus, in camera mea, si visam la teatru. Am invatat singur, dar mi-a fost frica sa dau la Stat, asa ca am dat examen la o facultate particulara. Dupa un an, mi-am facut curaj si am intrat la Stat. Apoi m-am lasat de m
