…ramasesem la Nila, cel care “mana inainte” pana cand Moromete se scarpina-n cap si-l intreaba: “Unde mergem noi, Nila, tata?”
Aveam bilete de avion, aveam ghid, ceea ce ne lipsea in toata aceasta planificare altminteri amanuntita era … planul. Ma intreaba Aukcoo intr-un e-mail, dupa ce negociem “la sange” pretul: “Unde vreti sa mergeti si ce vreti sa faceti?” (Spre deosebire de omul in carne si oase Aukcoo, cel de pe internet e mai mult decat laconic. Imi place. Nebunia lui e organizata – si asa avea sa ramana pe toata perioada sederii in Amazon. Si nebunia trebuie sa aiba un rost. Un pretext.) Il intreb asadar pe Florin: “Mai, de ce mergem noi, de fapt si la urma urmei pe Amazon? Ce vrem noi de la omul asta?”
Nu stie. Noi stim una si buna – vrem pe Amazon si nu vrem sa “vizitam”! Daca taranii lui Cosbuc vroiau pamant, noi vrem jungla! Jungla de jungla, aventuri - vrem, de fapt, sa ne recuperam copilaria. Se poate? Se poate, dar nu se face s-o strigi in gura mare. Lumea de azi vrea explicatii pe care le poate intelege. Poate si Aukcoo vrea. Stam, ne gandim. Ne scarpinam in crestet: nu suntem buni la nimic. Diplomele lui Florin – in chimie organica si petrochimie – si ale mele – in medicina si filosofie (eventual politica) nu ne ajuta cu nimic. Ne intereseaza ceva in particular, vreun gandac, vreun somn gigantic, vreun sarpe? Un microb macar? Cinstiti sa fim, nu. Si-atunci?
Pana si exploratorii de odinioara, aventurierii pe care-i admirasem atat, aveau un pretext, un plan: mergem sa gasim arbori de cauciuc, sau Eldorado, sau sa studiem, din punct de vedere antropologic, viata triburilor, s.a.m.d. Ca, odata porniti la drum, drumul devenea mai incolacit si mai serpuit decat o anaconda si nu mai avea importanta de ce ai plecat si incotro te duci era, deja, o alta poveste. Ca sa ajungem pana acolo ne trebuia un pretext. Un pretext n
