ILUSTRAŢIUNEA ROMĂNĂ, 15 SEPTEMBRIE 1938
Prima zi de şcoală...
Prima grijă pe atîtea frunţi care nu s’au încreţit niciodată, prima emoţie în suflete pline de zburdălnicie, de neastîmpăr, de voe bună, pînă acum stăpînite de farmecul jocurilor şi al ghiduşiilor de tot felul. Cine a mai născocit şi... şcoala cu ziduri groase de puşcărie, cu dascăli morocănoşi şi cu reguli care înfrînează atît entuziasmul copilăresc?
ILUSTRAŢIUNEA ROMĂNĂ, 15 SEPTEMBRIE 1938
Prima zi de şcoală...
Prima grijă pe atîtea frunţi care nu s’au încreţit niciodată, prima emoţie în suflete pline de zburdălnicie, de neastîmpăr, de voe bună, pînă acum stăpînite de farmecul jocurilor şi al ghiduşiilor de tot felul. Cine a mai născocit şi... şcoala cu ziduri groase de puşcărie, cu dascăli morocănoşi şi cu reguli care înfrînează atît entuziasmul copilăresc?
Pentru cei care păşesc pentru întîia oară pragul şcolii, trecerea de la o viaţă la alta este atît de bruscă încît, în primele zile, mintea micilor prizonieri nu frămîntă alta decît regretul ceasurilor de libertate, de joc şi de hîrjoană... De aceea mintea lor nu desprinde nimic din frumuseţea rînduielii pe care le-o oferă şcoala, nimic din străduinţa dascălului de a vorbi cît mai blînd şi mai părinteşte... O zi, două, trei, o săptămînă... Şi colivia din prima zi care apasă atît de greu peste sufletele lor devine ceva mai prietenoasă şi poate chiar mai răbdătoare de cît au putut-o socoti ei, micuţii satrapi ai gospodăriilor, parcurilor, drumurilor, maidanelor... Dovadă că îi suportă şi pe cei mai nebunatici, care înfrîng disciplina într-atît încît transformă recreaţia într’un vacarm fără margini... Dascălul, care luase în mintea şcolarilor proporţiile unei sperietori ce-ţi îngheaţă sîngele în vine, a devenit în cîteva zile un părinte, ce e drept ceva mai sever, dar destul de prietenos pentru ca
