Peste timp ● Jurnalul unui drum în Austria cu băiatul meu
Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii. Am început deci azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gînduri
Peste timp ● Jurnalul unui drum în Austria cu băiatul meu
Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii. Am început deci azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gînduri
14 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)
Căci, aşa este, din simpla evocare a ctitoriilor vechi, a vitejiilor vechi, nu rezultă pîinea prezentului, nu rezultă acte de vitejie viitoare, ci doar exemple, pe care cineva, viu, teafăr şi mîndru, trebuie să le urmeze.
Vă vorbesc cu bucuria că sînteţi aici şi cu şi mai mare bucurie, dragi români austrieci, că sînteţi totuşi aşa de puţini aici. Căci, să nu vă supăraţi, România e în România. Aici e o colonie română. Acolo e România. Şi ca să fie România România, e important şi obligatoriu ca românii să fie în România, nu la Viena. Păcat că nu sîntem o colonie mai puternică, zicea părintele Branişte ieri, dar eu zic că în acest rău e şi un bine: bine că sîntem o ţară puternică, independentă şi liberă, nu o colonie dezvoltată. Să mulţumim cu toţii pentru aceasta conducătorului nostru, omul de omenie, patriotul curat şi demn, preşedintele Nicolae Ceauşescu.
Mă uit la dumneavoastră şi văd că nu mai sînteţi tineri. Să trimitem emigranţi pentru a împrospăta rîndurile dumneavoastră, nu e o soluţie, după cum vă mai spuneam. Ce vă putem trimite şi ar trebui să vă trimitem e mesajul spiritual al culturii noastre naţionale de azi. Să vedeţi ce lucruri mari s-au petrecut şi ce valori au apărut în ţara dumneavoastră de baştină. Să vedeţi ce descătuşare a adus socialismul românesc de la Congresul al IX-lea încoace, di
