CU SAU FĂRĂ TOC ● Pasiune la rang de artă
Visul unei nopţi de vară, sau al... oricărei nopţi, indiferent de anotimp, a fost, cel puţin o dată, şi pentru cel puţin o fată, acela despre pantofi. Dincolo de dependenţa ce dă în boală cronică, pasiunea pentru pantofi, care ne ridică sau ne coboară – la propriu – în faţa semenilor noştri, poate atinge cote patologice.
CU SAU FĂRĂ TOC ● Pasiune la rang de artă
Visul unei nopţi de vară, sau al... oricărei nopţi, indiferent de anotimp, a fost, cel puţin o dată, şi pentru cel puţin o fată, acela despre pantofi. Dincolo de dependenţa ce dă în boală cronică, pasiunea pentru pantofi, care ne ridică sau ne coboară – la propriu – în faţa semenilor noştri, poate atinge cote patologice.
Este pantoful artă? Da, este şi artă, prin valorilor sale estetice, este şi drog, "şi prieten şi duşman", cum ar spune versurile unei manele siropoase, este "animal de companie" – protejat, îngrijit constant şi cu drag –, este un "copil răsfăţat", este bibelou, este un cadou de nerefuzat, este inspiraţie şi poezie. "Azi m-am plimbat prin gîndurile tale/ mi-au obosit tălpile.../ Am încercat să îţi fur o secundă din vis,/ dar mi-am pierdut răbdările. / Mi-am pus pofta în cui/ am încetat căutările,/ mi-am reconsiderat aşteptările/ şi pornesc la drum cu pantofi noi". (Gabriela Ungureanu, www.poezia.ro)
Pantoful este casa care îmbracă tălpile, iar industria încălţărilor este locul în care fantezia designerilor n-are limite şi care spală creierele celor cu potenţial financiar, de asemenea, nelimitat. Pantoful este alături de tine şi la bine, şi la greu. Te poate trece prin toate stările: de la extaz la agonie. E alături de tine în orice moment. Chiar şi în cele mai orgasmice. Totul, de dragul lor, al pantofilor. Lăsînd gluma la o parte, exagerările şi patetismele, un asemenea accesoriu vestimentar est
