Cum te faci premier intr-o Romanie a anului 2008 care s-a saturat de lupta anticoruptie si de DNA, s-a saturat de justitia curat murdara si de magistratii cu o mana pe ciocan si cu cealalta in buzunar?
Intr-o Romanie care s-a saturat de mita la nivel inalt si de dosare care trec prin instanta ca rata prin apa, s-a saturat de razboiul public dintre taberele lui Calin Popescu Tariceanu si a lui Traian Basescu, s-a saturat, poate, de lipsa de responsabilitate a celor doi, mascata uneori intr-o incapacitatea de a comunica?
Intr-o Romanie care s-a saturat de aceleasi minciuni electorale triste, expirate si ridicole, repetate iar si iar in fiecare an electoral, Romanie care insa inca este sensibila la promisiunile fara acoperire de crestere a nivelul de trai?
Cum? Te trezesti intr-o vineri si spui ca vrei sa fii prim-ministru. Coincidenta sau nu, cu aceeasi dorinta mareata s-au trezit, pe 29 august, Calin Popescu Tariceanu, Theodor Stolojan si Mircea Geoana.
Primul s-a uitat in oglinda si s-a asigurat ca are toate atuurile unui june-prim care mai vrea un mandat in fotoliul deja incalzit patru ani, al doilea, cum a spus seful statului despre Florin Calinescu, defunctul "draga Stolo" a fost revitalizat de garda veche a PD-ului ca datorie ramasa neplatita din 2004, iar Geoana, ca un Frodo care a cazut sub vraja inelului neoas romanesc - ciolanul - i-a aruncat un ochi dulce Danielei Popa si s-a anuntat candidat al PSD pentru functia de premier, vis pe care probabil il are in fiecare noapte de cativa ani incoace.
Daca in ziua cea mare, Tariceanu a renuntat la casca si la limbajul nou-dobandit de santier si a revenit la costum, iar Geoana, prins in vartejul emotiilor, si-a suflecat manecile pana aproape de umeri, Stolojan a apelat, dupa cum deja bine stie toata lumea, la o imagine ceva mai nonconformista si si-a anuntat
