Sportul românesc a obţinut la Beijing opt medalii. Pentru unii multe, pentru alţii puţine. Lumea uită însă să privească spre un aspect pe care de cele mai multe ori îl scapă de sub Sportul românesc a obţinut la Beijing opt medalii. Pentru unii multe, pentru alţii puţine. Lumea uită însă să privească spre un aspect pe care de cele mai multe ori îl scapă de sub observaţie. Fiecare ciclu olimpic scoate în prim-plan vedete ale sportului din majoritatea ţărilor participante. Iar România a scos şi de această dată nume celebre.
Sandra Izbaşa, la gimnastică, Constantina Diţă Tomescu, la atletism, Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu, la canotaj, Alina Dumitru, la judo, sunt numele noastre de aur. Nume de care nu ştim să ne folosim aşa cum ar trebui. Ele sunt adevărate simboluri şi ar fi bine să le exploatăm.
Să le prezentăm cât se poate de mult, iar lumea să ştie ce valori avem. Ar trebui ca aceste nume cu greutate să devină un exemplu pentru copiii români ce aleg să se îndrepte spre sport. Iar pentru asta este necesar să uităm de analize sau de alte lucruri mai puţin importante.
Hai să le facem imagine adevăraţilor noştri campioni, să îi scoatem în faţă, iar tineretul să poată veni la sport cu încrederea dată de aceste simboluri, pe urma cărora pot călca în viitor. Doar aşa sportul românesc ar putea scoate mai multe valori.
