In decembrie '89, gloantele au facut ravagii in Braila. In acele zile ale terorii, trupurile a 148 de oameni au iesit in calea plumbilor mesageri ai mortii. Pentru 42 de braileni, loviturile au fost fatale. Alti 106 au avut norocul sa supravietuiasca, dar amintirea clipelor de cosmar li s-a cuibarit in suflet, ca o rana adinca si urita, de care nu vor mai scapa toata viata. Vasilica Radu este unul dintre cei care ar vrea sa uite, dar nu reuseste. Nici nu ar avea cum, iar cine ii afla povestea intelege lesne de ce! Prin corpul lui au trecut nu mai putin de 12 gloante, care i-au sfirtecat abdomenul si picioarele. Un al 13-lea glont, cel care ar fi putut sa-i dea lovitura de gratie, i-a trecut razant pe crestet, provocindu-i doar o mica zgirietura.
"Doare ca dracu'!"
La Revolutie, Vasilica Radu avea 21 de ani si lucra la Santierul Naval, ca mecanic. In ajunul Craciunului, dupa ce fuga lui Ceausescu a declansat nebunia focurilor de arma trase din toate partile, a fost trimis, impreuna cu 12 colegi din Garzile Patriotice, sa apere Primaria de teroristi. Au plecat din Santier intr-o autoutilitara TV, sub comanda unui maior al Armatei. Era deja intuneric, pe la 18.30, cind au ajuns in spatele magazinului "Romarta" si asupra lor s-a dezlantuit iadul. "Dintr-o data, fara nici o somatie, fara nimic, au inceput sa traga in noi din toate directiile. Nu-mi mai amintesc exact ce s-a intimplat, stiu doar ca era un zgomot infernal si toata lumea din duba tipa ingrozita. Eu ma urcasem ultimul si stateam chiar linga iesire. Complet dezorientat, am deschis usa, ca sa fug, si imediat am inceput sa simt loviturile gloantelor. Eram cazut pe asfalt, ma tiram ca sa ajung in spatele masinii si urlam “Nu mai trageti! Nu mai trageti!”, dar simteam cum intra gloantele in mine, unul dupa altul", ne-a povestit Vasilica Radu, cu vocea inecata in emotia
