Vestea că senatorii au adoptat o nouă fază a taxei pentru combaterea poluării (fosta taxă de primă înmatriculare), şi anume anularea ei, a fost doar o nouă etapă. Mai urmează una: Camera Deputaţilor. Foarte probabil, până la 30 noiembrie, data alegerilor generale, deputaţii vor găsi timpul să legifereze anularea ei. Efectul? Banii înapoi. Dacă şi deputaţii vor vota anularea taxei, atunci banii va trebui să se întoarcă dinspre bugetul de stat spre cei care au fost puşi la plata taxei. Aparent, singurul câştigat din încasarea acestor sume discutabile (ţineţi minte că, în fapt, introducerea acestei taxe a fost una dintre primele încălcări ale unui avantaj al aderării României la Uniunea Europeană - libera circulaţie a mărfurilor). Şi, întrucât, înainte de aderare, libera circulaţie a mărfurilor era împiedicată de accize, aderarea la Uniune a adus eliminarea acestei bariere. Guvernul român, miop, fără viziune pe termen lung, confundând economia cu un cazino, iar miniştrii jucând mai degrabă rolul de crupieri decât de vizionari, s-a trezit în faţa acestei probleme: ce punem în loc? Doar că această întrebare trebuia adresată, iar soluţia, găsită cu mult timp înainte de aderare. Doar că, înainte de aderare, guvernul era prea ocupat să îşi manifeste amatorismul fiscal. Aplicând stimuli generalizaţi, neţintiţi şi, prin urmare, neechilibraţi. Rezultatul a fost următorul: cei care aveau cea mai mare nevoie de stimuli au fost stimulaţi cel mai puţin şi viceversa: cei care aveau mai puţină nevoie de stimuli au primit majoritatea sumelor redirecţionate. Care a fost, de fapt, efectul taxei speciale de primă înmatriculare? Cine a beneficiat, indirect, de ea? Dacă o să îmi răspundeţi că mediul în care trăim, o să vă spun, la rândul meu, că a trecut prea puţin timp pentru a declara deja mediul câştigător. Ba chiar, pe termen scurt, efectul este fix pe dos. Prin redirecţionarea chelt