Saptamina trecuta, cu mare greutate, s-a votat in Parlament contra unei motiuni simple ce viza asigurarea incalzirii pentru sezonul rece care urmeaza. Traseul acestei initiative a fost unul clasic, respectind incurcatele proceduri legislative, dar intregul demers a aratat din nou limitele de care politica romaneasca nu e in stare sa treaca. Chiar in ziua inregistrarii motiunii la Camera Deputatilor, ministrul Administratiei a promis ca urmatoarea rectificare bugetara va aduce in bugetele locale 200 de milioane de lei, ce vor compensa cresterea preturilor combustibililor utilizati la incalzirea apei calde furnizate populatiei si pentru energia termica. Cu promisiunea in caruta, motiunea a picat, intrunind prea putine voturi in favoarea ei. E drept, banii vor ajunge la administratiile locale, iar ajutoarele de incalzire sint deja vizate pentru majorare. Ba ministrul liberal al Economiei a plusat, insistind pe incheierea costisitorului experiment al plasarii CET-urilor in custodia autoritatilor locale si trecerea lor inapoi la minister. Nici o vorba despre responsabilitatea celor care au decis transferul in 2002.

Revenind la iarna care ne asteapta, demersul initiat de PDL si-a atins scopul, dar discutiile din Parlament pe marginea motiunii au fost lipsite de continut si, ca de obicei, s-a pierdut vremea. Pe de o parte, democrat-liberalii nu au vrut sau nu au avut cu cine sa negocieze cerintele motiunii, pentru ca retelele comunitare de termoficare au si alte probleme decit asigurarea combustibililor pentru iarna. Din nefericire, ipocrizia initiatorilor motiunii a fost dublata de meschinaria social-democratilor, care nu doar ca nu au votat intr-un fel sau altul, dar au asistat la dezbateri fara sa aduca o idee constructiva macar. De exemplu, prilejul putea fi folosit pentru o informare asupra principalei surse de nemultumire a romanilor abonati la retelele de