Zilele acestea, actiunea juridica prin care se incearca stabilirea platoului continental si a zonelor economice exclusive ale Romaniei si Ucrainei in Marea Neagra trece prin ceea ce se numeste faza orala a procedurilor. Initiate in 2 septembrie, audierile partilor se vor incheia in 19 ale aceleiasi luni, dupa care vor urma deliberarile Curtii Internationale de Justitie si pronuntarea unei hotarari, in trei pana la sase luni. Altfel spus, anul 2009 va aduce, intr-un fel sau altul, elucidarea acestei chestiuni, a carei tatonare a inceput in plina epoca postbelica, in 1967, cu tratative ce implicau, de o parte Romania, dar, de cealalta, un alt protagonist decat Ucraina, anume URSS. Vreme de exact doua decenii, pana in 1987, in domeniu nu s-a ajuns la nici un rezultat substantial, dupa cum era de asteptat.
Dreptatea pe care fratele mai mare – "Marele Urs", cum il boteaza, totemic, precum pe o capetenie amerindiana, Nicu Covaci de la formatia "Phoenix" – intelegea sa o faca fratiorilor sateliti nu era dintre cele care sa permita o politica economica si maritima neingradita la Marea Neagra, adevarat lac unde predominanta sovietica era asigurata. Secole de-a randul, lacul fusese adjudecat – de asta data exclusiv – de Imperiul Otoman, dar boala acestuia finalizata cu decesul si aparitia statului succesoral Turcia au condus, cum se stie, la o noua suprematie in regiune, chiar daca, in primul deceniu de dupa Marea Revolutie din Octombrie, URSS nu a izbutit sa domine arealul acesta maritim intr-o formula care s-o satisfaca.
Se poate spune asadar ca, dupa elanul politic thalasocratic al lui Stefan cel Mare, romanii au pierdut decis batalia pentru stapanirea litoralului pentru cinci veacuri. Caderea in 1484 a Chiliei si a Cetatii Albe in mainile turcilor a pecetluit taierea accesului romanesc la resursele de orice fel ale Marii Negre si a constituit, din p
