Mereu de la capăt, gata de agonie şi extaz, mereu contracronometru, cu sufletul la gură, aceeaşi stare de veghe nemeritată, inspirînd teamă şi expirînd curaj, mereu de la capăt, prizonierul vostru, gata să demonstrez în fiecare zi, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru la căpătîiul lumii, condamnat la transă şi gata să străbat anotimpurile nesomnului, mereu de la capăt căutînd starea de graţie printre cotloanele vieţii, mereu la graniţa dintre limpede şi tulburător...

JURNAL DE ROMÂNIA

Mereu de la capăt, gata de agonie şi extaz, mereu contracronometru, cu sufletul la gură, aceeaşi stare de veghe nemeritată, inspirînd teamă şi expirînd curaj, mereu de la capăt, prizonierul vostru, gata să demonstrez în fiecare zi, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru la căpătîiul lumii, condamnat la transă şi gata să străbat anotimpurile nesomnului, mereu de la capăt căutînd starea de graţie printre cotloanele vieţii, mereu la graniţa dintre limpede şi tulburător, fără să fi apucat vreodată să trag bine linia, mereu de la capăt, ca şi azi, cu un alt ziar, altfel, altcumva, altceva faţă de restul lumii, un alt început, fără emoţii gratuite, ca în prima zi de şcoală, acolo unde ne întoarcem mereu ca să înţelegem mai bine sublimul şi inocenţa, mereu de la capăt, fără să călcăm pe cadavre, fără să sfîşiem dreptul la viaţă, fără să devenim reporterul pistol pus la tîmpla bolnavilor, nu sîntem făcuţi pentru a face aşa ceva, nu sîntem făcuţi să facem rău, am venit pe aici să facem lumină, n-avem ce căuta prin branule şi prin gaura cheii, mereu de la capăt scriind despre moravuri mai uşoare sau mai grele, despre traficul vieţii şi piţipoance, dar şi despre suflet şi suflete, mereu de la capăt scriind despre România, condamnaţi să facem din recursul la România o filă din contractul nostru de muncă şi de viaţă, condamnaţi să facem din recursul la Româ