Acum patru ani, intr-un "exercitiu de sinceritate" – bine regizat –, Traian Basescu deplangea soarta nefericita a romanilor acuzand faptul ca acestia trebuie sa-si aleaga presedintele dintre doi fosti membri PCR. Produse mai mult sau mai putin expirate ale fostului regim dictatorial. Dupa ce a castigat alegerile, Basescu a inceput sa vorbeasca despre innoirea clasei politice. La un moment dat chiar parea ca, impinse de la spate de uninominal, partidele ar putea pregati un salt calitativ. Departe insa de a se intampla astfel. Cuprinse de o brusca delasare, partidele au scos pe taraba aceleasi personaje prafuite si uzate. Aceleasi figuri de care toata lumea s-a plictisit.
Nimeni n-a venit cu nimic nou. Singura gaselnita a principalelor partide, aceea de a arunca in luminile rampei "candidati la functia de premier", de parca s-ar fi vorbit liderii intre ei, nu este nici ea de natura a mai imbunatati lucrurile. Aceasta, deoarece personajele alese sunt si ele gata pregatite pentru a fi scoase din uz.
Mircea Geoana este un candidat atat de "stralucit" incat nici macar pe Iliescu nu l-a convins ca merita sa-i schimbe calificativul de prostanac. Pana si tataia s-a aratat plictisit de ambitiile de marire ale acestuia. A decis sa nu mai candideze. si, oricum, in PSD, la fel ca si la celelalte partide, este marea vreme a baronilor locali. S-au impus ei, si-au impus oamenii. Dupa patru ani de "seceta" sunt pregatiti pentru umplerea buzunarelor, nu pentru schimbare. Caci ea ar putea deranja itele lor nevazute tesute cu multa truda din ’90 incoace.
Liberalii incearca sa schimbe ambalajul uzat moral al produsului Tariceanu, sa-i puna o poleiala cat mai lucioasa, in speranta ca lumea va crede ca merita sa ingroape PNL in cat mai multe voturi. Dar premierul a dovedit ca mai mult de atat nu poate face. si-a descoperit limitele in vazul lumii si, gata,
