În Bucureşti, ca la nimeni. Ziua-n amiaza mare, un cretin poate teroriza circulaţia cu o maşină de fiţe, după cum un iresponsabil poate incendia anvelope la poalele Parlamentului. În Bucureşti, Protanul aduce în pragul disperării mii de familii, dar în acelaşi timp se umple de palmieri. La Bucureşti se naşte adesea o idee strălucită, dar mai mereu ceva îl trage înapoi şi conspiră împotriva aspiraţiei sale de capitală europeană.

În Bucureşti, ca la nimeni. Ziua-n amiaza mare, un cretin poate teroriza circulaţia cu o maşină de fiţe, după cum un iresponsabil poate incendia anvelope la poalele Parlamentului. În Bucureşti, Protanul aduce în pragul disperării mii de familii, dar în acelaşi timp se umple de palmieri. La Bucureşti se naşte adesea o idee strălucită, dar mai mereu ceva îl trage înapoi şi conspiră împotriva aspiraţiei sale de capitală europeană.

Povestea Protanului e veche şi nouă. Peste tot în lume o astfel de întreprindere e construită cu maximă prudenţă, de regulă în afara aşezării şi cu tehnologii antipoluare de ultimă oră. La vremea lui, Protanul era la margine, dar tot polua. Astăzi e o bombă ecologică.

Şi socială. În mirosul care-ţi întoarce stomacul pe dos îşi cîştigă pîinea o mulţime de familii.

Zilele trecute, unitatea de colectare şi neutralizare a resturilor de animale s-a închis. Conducerea Protanului vorbeşte de o mînă criminală, care ar fi distrus canalizarea. Cum necum, Popeşti-Leordeniul respira uşurat şi pe îndelete, ca peştii. Oamenii dăduseră de aer curat. N-a ţinut mult. Ceea ce era de aşteptat să se întîmple s-a întîmplat. Curtea s-a umplut de hoituri de animale, fiindcă procesatorii de carne au lucrat.

Acum e mult mai rău ca înainte. Balamucul e în toi, anchete peste anchete, investitorii în imobiliare din zonă sînt acuzaţi de sabotaj, procesatorii nici nu vor să audă să-ş