Am urmărit (chiar dacă nu cap-coadă) toate meciurile din grupa noastră de calificare la Mondial. Mi-am făcut o idee despre toate echipele. După două etape, în pofida surprizelor, favoriţii şi perdanţii se văd destul de bine.
Franţa rămâne favorita principală. După eşecul cu Austria, Domenech a primenit-o şi, s-ar zice, cu succes. Nici cu Austria, echipa nu jucase foarte rău. Doar că se arătase ineficientă. Şi dacă, în meciul cu Serbia, veteranii au dat golurile (Henry şi Anelka), jocul l-au decis tinerii. Un joc iute, cu pase dintr-una la firul ierbii, combinator şi cu pătrunderi direct pe poartă pe toate culoarele. Frecvenţa şuturilor la poartă a fost destul de ridicată. Piţurcă are de ce să-şi facă probleme pentru întâlnirea de la Bucureşti (sau din ce alt oraş va fi, după ghinionul pe care i l-a adus Clujul). Mai ales că, fără victorie, Domenech pleacă. A fost chiar avertizat de şefii federaţiei cât se poate de clar.
A doua echipă favorită e Serbia. Sârbii au pus destule probleme francezilor, mai ales în apărare (solidă), toată prima repriză, iar în atac, i-au dominat la cornere şi la faze fixe. Noul antrenor n-a reuşit încă să dea forma cea mai potrivită unei echipe ambiţioase şi tenace, dar când o va face, Serbia va fi greu de bătut pe orice teren.
Lituania nu reprezintă, după părerea mea, decât un foc de paie. E o echipă tare pe picioare, de cotonogari fără subtilitate (ştie Piţurcă mai multe despre cotonoage subtile), dar care nu va mai câştiga de aici înainte în deplasare decât cel mult cu Feroe, pentru amuzamentul a vreo patru sute de spectatori înfriguraţi. Nici în Austria nu văd niciun pericol. Are un antrenor extraordinar, dar n-are jucători. Le-a dat francezilor trei goluri cam cum le-au dat steliştii patru celor din Kiev în grupa din Liga Campionilor, dacă mai ţineţi minte, adică cu un noroc cu care nu te mai întâlne