In iunie 2008, Irlanda a respins, prin referendum, Tra­ta­tul de la Lisabona, un document important care ar fi in­­locuit Proiectul de Constitutie Europeana dezaprobat, in 2005, de Franta si Olanda. Noul tratat ar fi modificat mo­dul de luare a deciziilor in cadrul UE, prin intro­du­ce­rea majoritatii calificate, si ar fi conferit o platforma de po­li­tica externa "unitara", un presedinte care sa reprezinte guvernele nationale ale tarilor din UE si un ministru de Externe "comunitar". Validarea Tratatului ar fi eliminat drep­tul de veto al statelor membre in probleme de imi­gra­tie si frontiere, ar fi redus numarul comisarilor euro­peni de la 27 la 18 si ar fi adaugat anumite prerogative noi Parlamentului European si Curtii de Justitie. Do­cu­men­tul continea o garantie de securitate colectiva si sta­bi­lea o solidaritate comunitara in domeniul energetic. Ca sa intre in vigoare, Tratatul trebuie sa fie ratificat in unanimitate de toate cele 27 de state din UE. In mod le­gal, documentul este invalidat chiar daca numai o sin­gu­ra tara din UE il respinge. Presa europeana a criticat "in­gratitudinea" electoratului irlandez si a reamintit pu­bli­cu­lui ca, in urma aderarii in 1973, Irlanda a primit de la Bruxelles de doua ori mai mult decat a contribuit la bu­ge­tul comunitar. Ceea ce i-a permis sa se transforme rapid din una dintre cele mai nevoiase state din Europa de Vest in­­­­­­tr-un centru redutabil de prosperitate, in care venitul pe cap de locuitor a depasit pe cel din Marea Britanie. Ofi­cia­lii europeni nu uita ca Irlanda a respins initial Tratatul de la Nisa, in iunie 2001, validandu-l ulterior prin­tr-un alt referendum, in anul urmator. La 16 iunie 2008, ministrii de Externe ai statelor din UE s-au intalnit la Luxemburg pentru consultari preli­mi­na­re. Sefii statelor respective s-au intrunit la Bruxelles, in­­­tre 19 si 20 iunie 2008, ca sa analizeze optiunil