Dl Geoana anunta la scoala primara de vara-toamna a PSD ca domnia sa traieste intr-o "Romanie care se prabuseste". Ne ia si pe noi in barca, punand verbul la persoana intai plural. Si, fireste, se pregateste sa ne-o salveze. Cum multi dintre cei care stau primprejurul sau la sedinte sau la poze de grup, ori chiar la scoala aceea de la Mamaia, sunt salvatori de profesie, ar fi mai bine sa-i spunem asa cum unii, mai politicosi, raspund fetelor din cartierele rau famate: "Merci, nu".
Decat o asemenea salvare, anuntata cu aceleasi trambite cu care se anuntau si celelalte salvari, de la prima, cea din 22-23 decembrie 1989, si pana la ultima, cea din 2004, parca e mai buna o "prabusire" ca aceea din ultimii patru ani, cand, de bine, de rau, ne-am vazut in Uniunea Europeana, ca sa nu mai spun de maririle de pensii sau ale salariului minim pe economie.
Prabusire sa insemne cresterea economica de 8% sau, fie, si de "numai" 6%? Ca ea nu se reflecta in veniturile marii majoritati a cetatenilor, asta e o alta poveste. Ca nici capitalismul nu e un comunism perfect se stia dinainte si numai naivii isi imaginau ca lucrurile se vor aranja simultan pentru toata lumea.
Dar sa nu ne cantonam langa fantoma prim-ministeriala a dlui Geoana, pentru ca nu e singura propunere a acestui inceput de toamna. Ba, inca din vara, s-au mai aliniat la start alte doua personaje ale lumii politice, previzibil de altfel, dnii Tariceanu si Stolojan. Cel dintai in functie in prezent, cu posibilitati mari de a influenta electoratul prin masuri populiste pornite de la Guvern, cel de-al doilea – o desca batrana a guvernarilor, numit in 1991, la caderea dlui Petre Roman, de Ion Iliescu. Nici unul dintre cei doi, se crede, nu este independent de legaturi ascunse cu persoane din sistem.
Daca dl Tariceanu ar fi amicul, si nu numai, al dlui Dinu Patriciu si ar guverna
