Sorin Ioniţă: "Cu ceva vreme în urmă, circula pe e-mail un anunţ că, la o dată oarecare din august anul acesta, planeta Marte se va apropia atât de mult de Terra încât se va vedea pe cer mare cât Luna."

Lumea era chemată să asiste la acest eveniment rar, survenind, zice-se, doar o dată la vreo două secole - evenimentul vieţii, deoarece copiii şi nepoţii noştri n-ar mai putea prinde unul. În realitate, fireşte, fluctuaţiile lui Marte pe traiectoria sa sunt insesizabile cu ochiul liber, planeta apărând în continuare de mărimea unei stele mai luminoase: ea are dimensiuni comparabile cu Luna, dar este de 150 de ori mai departe, deci niciodată nu se va vedea la fel. Date banale, de nivel de gimnaziu, şi asta trecând peste faptul că dacă în sec. XVIIIXIX s-ar fi văzut vreodată două Luni pe cer, am fi avut o cât de mică mărturie în presa şi în comentariile vremii, deci unui om cu opt clase şi minimă cultură generală utilizabilă trebuia să i se aprindă imediat un beculeţ de avertizare.

Ţi-ai găsit! Şocant aici nu e faptul că cineva inventează aiureli, ci cariera spectaculoasă pe care o iau ele, recirculate cu maximă bună-credinţă de tipi educaţi, cu carieră şi răspunderi publice: eu l-am primit succesiv din vreo trei direcţii. Se pare că, după o butadă veche, nu greşeşti niciodată subestimându-ţi publicul. În ciuda proliferării învăţământului de masă şi a uşurării (în principiu) a accesului la cunoaştere, se va mânca totdeauna o pâine prin exploatarea resurselor inepuizabile de ignoranţă şi obscurantism din lume. Diplomele universitare se înmulţesc, dar cantitatea de bun simţ ştiinţific din lume are aerul că rămâne constantă, împărţindu-se în doze tot mai homeopatice între numeroşii absolvenţi de mastere şi doctorate care cred în horoscoape, aure corporale şi piramide energetice ascuţitoare de cuţite.

Aşa că ce să ne mai mire dacă Partidu