Pentru soferul nervos care isi rupe masina pe drumurile nationale, Romania e tara in care se construiesc patru kilometri de autostrazi pe an. Daca am avea autostrazi, n-am mai pierde ore in sir tarandu-ne in spatele vreunei carute, n-am mai face slalom printre gropi, nu ne-am mai inghesui pe strazi inguste prin orase pe care soseaua nu le ocoleste. De ce ne ia totusi atata timp sa construim macar o amarata de sosea? E o problema de bani sau o criza institutionala profunda? De cativa ani, indiferent ce mai zic unii dintre politicieni, banii nu mai sunt o pro­ble­ma pentru constructiile noi de drumuri. Din 2000 incoace, compania care ad­mi­nis­treaza drumurile nationale (Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Na­tio­nale din Romania - CNADNR) chel­tu­ie in mod constant mai putin decat banii de care dispune pentru constructii noi (si­tua­­tia sta insa cu totul altfel la bugetele de intretinere a drumurilor existente, me­reu insuficiente). Bani de autostrazi ar exis­­ta, din fonduri europene, imprumuturi interna­tio­nale, banii obtinuti din privatizari si aflati azi in fondul de dezvoltare. Ei nu se cheltuiesc insa, din cauza unor probleme administrative majore, carora CNADNR pur si simplu nu le poate face fata; aces­tea fac aproape imposibila demararea unor proiecte mari si intarzie proiectele exis­­tente. Toate problemele sunt cauzate de lip­sa unei viziuni de ansamblu, a unei strate­gii coerente si puse in aplicare. In ultimii doi ani, de pilda, am discutat despre trei ver­siuni diferite de strategie de autostrazi si drumuri expres, strategii in care ace­easi autostrada avea fie finantare euro­pea­na, fie din parteneriat public-privat, cu sau fara taxa, fara ca aceste propuneri sa fie cumva legate de implicatiile lor buge­tare. Ceea ce Ministerul Transporturilor nu­meste azi strategie formala este numai un program destinat atragerii fondurilor struc­turale, fara