O decizie care instituia celebrarea Zilei Internationale a Democratiei a fost luata de Adunarea Generala a ONU, la 8 noiembrie 2007. Propunerea a venit dinspre Qatar si un grup de alte opt state, printre care si Romania, fiind adoptata cu promptitudine. Drept urmare, in acest an, ziua democratiei a fost celebrata pretutindeni pe 15 septembrie pentru prima data in istorie.
Ideea de a dedica o zi speciala ideii si idealului democratic este oarecum ambigua. Daca vrei cu adevarat sa sarbatoresti aceasta prestigioasa si veche institutie, cele trei sute saizeci si cinci (sau sase) de zile din calendar nu iti sunt de ajuns, cum nu te poti rezuma nici macar la – vorba Beatles-ilor – "opt zile pe saptamana". La prima vedere, aplaudarea demosului si a reprezentativitatii demografice o data intr-un an poate conveni foarte bine pana si celor mai feroce dictaturi care, viclene cum sunt, imprumuta nu o data insemnele democratice de fatada, procedand altminteri cat se poate de departe de spiritul ideii venerate. Cu atat mai convenabila se poate ea infatisa democratiilor intermitente si inconsecvente, de parada.
Pe de alta parte, este mereu bine de stiut ce anume aplaudam atunci cand pretindem sa ne inchinam democratiei. Spiritele alese, care se tin departe de "vulg", pot adera la formele inalte asociate acestui ideal (printre ele: libertatea de gandire si actiunea neingradita de cenzuri politice si societale, dreptul de a vorbi deschis despre treburile publice, accesul la expresie autentica si la un mod propriu de a fi etc.), fara ca, prin asta, sa se dea in vant dupa egalitarismul care masoara in mod egal competenta civica si iresponsabilitatea in fata urnei de vot. Altii nu vor uita sa pomeneasca sacrificarea lui Socrate tocmai in vremurile de guvernare democrata a Atenei, mentionand ca regimurile oligarhic si aristocratic nu s-au pretat la fapte similare.
