Un domn profesor universitar mi-a spus „nu înţelegi nimic din educaţie“ şi, ca atare, să nu mai scriu despre acest subiect. Dojana mi-a fost aruncată după seminarul organizat de Observator cultural în jurul relevanţei bacalaureatului, unde am încercat să militez pentru descentralizarea învăţămîntului preuniversitar. Totuşi, mă încapăţînez să cred că am avut şansa să cunosc „educaţia“ aşa cum este ea în multele şcoli din sate şi oraşe prin care am umblat, pe culoarele şi prin birourile ministerului, la conferinţe şi în studiile şi cercetările ce ne mai lovesc din cînd în cînd cu adevărul lor statistic şi crud. De parcă ceea ce vedem cu ochii noştri nu ar fi de ajuns pentru a recunoaşte: avem o problemă! Revenind la studii, vestea este că, acum, cu ocazia începerii noului an şcolar, s-a publicat PIRLS-ul de anul acesta (Progress in International Reading Literacy Study). Acest studiu, realizat pe eşantioane reprezentative de elevi, măsoară nivelul de întelegere a unui text scris, demonstrează, cu credibilitatea unui studiu consacrat, comparabil cu altele la nivel internaţional, ceea ce spunea profesorul Rădulescu în vara aceasta: elevii noştri ştiu să citească, să spună pe litere, dar nu au nici cea mai vagă idee ce citesc. Nu înţeleg cuvintele care le ies pe gură, dacă sînt puşi să interpreteze un text de dificultate medie, la prima citire. Pe scurt, cauzeleidentificate de experţi sînt următoarele: în general, elevii nu citesc, nu au această deprindere; profesorii sînt slabi şi demotivaţi, tratîndu-şi munca cu superficialitate; programa şcolară este neinteresantă şi, colac peste pupăză, foarte mulţi elevi provin din medii sărace, înapoiate, care au regresat după căderea comunismului şi nu şi-au mai revenit. Deci, cauzele se cunosc! Diagnosticele au fost puse şi tot puse. Toată lumea a aflat! Nimeni nu face nimic. În primul rînd, partidele politice nu fac nimic,