Aşteptam o înfrîngere, să fim sinceri. Ne era frică, vezi Ganea, care spunea că se teme de un record negativ la goluri încasate, de ridicol. N-am fost prea conectaţi la joc la început. Iar golul lui Panucci ne-a deconectat şi mai mult. Dar, pe măsură ce timpul trecea, ochii ne-au zburat de la Şahtior, de la Chelsea, de la Liverpool, de la Barcelona către televizoarele din faţa noastră, cu imagini de pe "Olimpico" unde campioana României făcea instrucţie cu vicecampioana Italiei. Ai noştri erau fantastici, aşa cum n-am văzut de mult o echipă românească. Poate niciodată. Să nu uităm unde am jucat, pe stadionul cui. Cînd a mai bătut o echipă de-a noastră una de talia Romei pe terenul ei?
Ai noştri. Echipă de-a noastră. Campioana României. Parcă vă vine greu să rostiţi aceste cuvinte, nu?
Ei bine, nu trebuie. Hai să ne bucurăm pentru această victorie imensă! CFR Cluj a reprezentat România la Roma. Şi gata Nu va ştii nimeni de orgoliile, de mîndria prost înţeleasă, de patriotismul greşit exprimat. CFR Cluj a făcut cinste României prin această victorie. Să nu ne ferim de cuvinte. Iar dacă se va găsi cineva să ne amintească de numărul de străini din echipa CFR-ului ar face bine să tacă.
Pentru că dacă Arsenal juca finala Ligii Campionilor fără nici un englez, iar englezii, pe care-i ştim ce mîndrie au, n-au cîrcotit, dacă Inter a luat titlul în Italia doar cu Materazzi dintre ai lor, iar italienii, aşa naţionalişti cum sînt, au luat-o ca atare, de ce am fi noi mai cu moţ? Va trebui să ne obişnuim, sincer, pentru că, se pare, asta-i linia ce trebuie urmată.
Am spus despre aceşti străini că sînt de mîna a 7-a. I-am făcut mercenari. L-am blamat pe Paszkany doar pentru că numele lui avea conotaţii maghiare, l-am înjurat pe Mureşan acuzîndu-l de trădare a intereselor româneşti. Am rîs de numele lui Trombetta, fără să ştim de ce e în stare. Trebuie să le
