În timp ce candidata Oana Zăvoranu mai stă pe gânduri, dacă să candideze sau nu pentru Vadim, candidatul Florin Călinescu e hotărât să devină politician liberal. Propensiunile politice ale celui care a devenit vedetă parodiindu-i pe politicieni nu sunt chiar de ultimă oră. Măgureanu a vrut să facă din el candidatul la preşedinţie a defunctului său partid. O vreme a cochetat cu ideea de a reprezenta comunitatea romilor, faţă de care are o deloc ascunsă simpatie, printre apropiaţii săi numărându-se şi Mădălin Voicu, dar şi Gheorghe Florea de la Bragadiru. Cu vreo două legislaturi în urmă mergea pe la şcolile de partid - sau cum se numeau atunci - şi le dădea lecţii tinerilor, sub privirile admirative ale lui Meleşcanu, pe vremea aceea şef al unui alt partid. Ultima sa performanţă, politică să-i zicem, o reprezenta şarja, pe alocuri grosieră, a preşedintelui Boerescu, într-un sitcom care n-a prea dat telespectatorii PRO TV pe spate.
Prezenţa popularului actor de comedie printre candidaţii pentru viitorul Parlament este expresia cea mai plastică a ceea ce devine, în hei-rup-ul negândit care a dus la adoptarea în pripă a acestei formule, votul uninominal. Singurul lucru care contează, în viziunea şefilor de partide confruntaţi cu nemilosul prag, este notorietatea candidaţilor. Nu mai este vremea locomotivelor, să agăţi după o personalitate cunoscută, vagonul de listă cu tot felul de plătitori de bilete de care n-a auzit nimeni. Acum bătaia e pe viaţă şi pe moarte, în fiecare colegiu, şi câştigă cel mai cunoscut, nu cel mai priceput.
Florin Călinescu este un astfel de exemplar. Actor talentat, dar modest, el şi-a făcut intrarea în galeria VIP prin exploatarea inteligentă a unei şanse: aceea pe care i-a dat-o Sârbu când l-a pus să facă emisiunea matinală în care acesta îşi putea lăsa liberă incontinenţa verbală fără prea multe riscuri. Treptat, Călinescu şi-a fă