Vladimir Tismăneanu: "Comunismul şi fascismul au reprezentat încarnări ale Diavolului în istorie."

Cum scria Lezek Kolakowski, nu este vorba despre o metaforă, ci despre realităţi palpabile, de eforturi sistematice de a distruge religia, de a desfigura spiritul în genere, de a suspenda distincţiile dintre Bine şi Rău şi de a transforma fundamental natura umană în funcţie de scopuri nebuloase şi irealizabile. Există numeroase cărţi care compară dictaturile totalitare de stânga şi de dreapta. Menţionez aici lucrarea clasică a lui Allan Bullock despre Stalin şi Hitler, ori mai recent cărţile istoricilor Richard Overy şi Robert Gellately.

Acesta din urmă nu se limitează la analogia dintre Hitler şi Stalin, ci forează mai adânc, către originile leniniste ale radicalismului stalinist. Pe baza unor incontestabile probe documentare, profesorul Gellately demonstrează că Lenin şi asociaţii săi au pus bazele politicilor exterministe specifice erei catastrofelor sociale şi etnico-religioase. Când am publicat articolul despre „Fraţii gemeni“, am primit un mesaj din partea unui distins politolog de la Bucureşti, care îmi spunea că „pe mulţi îi va irita“ abordarea mea. S-a dovedit că nu greşea.

La capitolul „enervare“, am citit nu fără uimire unele postări care mă suspectează de dorinţa de a minimaliza unicitatea Holocaustului, a acţiunii naziste de anihilare a evreimii europene. Nicio secundă nu am pus sub semnul întrebării acest lucru, ba chiar dimpotrivă. Ceea ce încerc să fac este să luminez similitudinile de motivaţii ideologice şi practici politice dintre cele două totalitarisme. Comunismul şi fascismul au interacţionat, s-au influenţat mutual, au pretins că se află într-o relaţie de totală incompatibilitate, dar în fapt au avut destule atribute în comun. În ce mă priveşte, consider absurdă şi contraproductivă competiţia pentru ceea ce biog