Săptămîna care a trecut a fost una dificilă în plan personal. Ziua de sîmbătă s-a prelins încet, între lecturi superficiale şi imagini ale ultimului uragan care s-a abătut asupra coastei texane, după ce a inundat nefericitele insule din Marea Caraibilor. S-a făcut seară şi eu încă stăteam indecis în faţa „paginii“ albe. Din cînd în cînd schimbam un CD în calculator sau plecam în „excursie“ pe internet, în speranţa că, trecînd de la jazz la muzică simfonică sau de la Google la e-mail, va apărea în cele din urmă un înger salvator. Un prieten mi-a sugerat că va trebui neapărat să răspund articolului „polemic şi provocator“ la adresa mea, publicat de Gheorghe Grigurcu în România Literară, la începutul lunii trecute. În situaţia în care mă aflam, gestul îmi apărea însă inutil. M-am gîndit apoi că ar trebui poate să scriu despre conferinţa europeană dedicată complexităţii, care se deschide săptămîna aceasta la Ierusalim, şi să descriu iniţiativa unor colegi israelieni originari din România (Sorin Solomon şi Emanuel Zuckerberger), care, împreună cu ICR-ul din Tel Aviv –condus de foarte activa directoare a institutului în Israel, doamna Madeea Axinciuc –, au organizat două sesiuni interdisciplinare, pe teme legate de tratarea fenomenelor complexe în ştiinţele sociale, politice şi în „umanioare“, în general, la care vor participa şi cercetători veniţi din diverse centre universitare ale României. Cum însă mi-a fost greu să mă concentrez asupra unui subiect atît de dificil, va trebui să promit că o voi face mai încolo, după ce voi reveni pe linia de plutire. Ce-ar fi să scriu, mi-am zis, un comentariu despre povestea, aparent fără de sfîrşit, a proiectului Restitutio Benjamin Fondane, de actualitate acum, după apariţia ultimei puneri la punct a prietenului meu Mircea Martin? Dar şi Mihai Şora îmi este prieten şi cum aş putea, în această situaţie, să adaug ceva care ar