Prima destinaţie, odată ajuns la Reims, poate fi catedrala. Fie şi din simpla curiozitate de a vedea un monument unanim declarat drept o culme a goticului flamboaiant, dar mai ales pentru că este perimetrul sacru în care, pînă la Carol al X-lea, în 1825, au fost încoronaţi regii Franţei. Un fragil relicvar, ce poartă amprentele adînci ale Primului Război Mondial. Tocmai din această pricină găseşti, în Palais du Tau, lîngă biserică, numeroase fragmente din ornamentaţia iniţială de piatră – statui, resturi de arce, fleuroane, console. Ar mai fi, desigur, celebrul înger surîzător, cele trei vitralii de Marc Chagall şi, mai presus de orice, feeria cromatică din interior, suspensia înaltă a spaţiului gotic. În apropierea Catedralei Notre-Dame însă, în inima vechiului oraş de negustori- Place des Marchés de odinioară-, descoperi un curios şi pitoresc muzeu monografic, în materia căruia se amestecă etnologia, antropologia, arta, istoria, pitorescul local şi farmecul discret al burgheziei: Hôtel Le Vergeur. El este, simultan – după cum aflăm de pe panourile de la intrare-, fosta locuinţă a lui Hugues Kraft, Muzeul Vechiului Reims şi casa înălţată demult de Nicolas Le Vergeur, grînar şi negăţător, un personaj care, prin avuţie şi oficiu, a avut acces la rangul de nobleţe. Din stradă, clădirea îţi arată o faţadă tipică pentru arhitectura civilă de Renaştere nordică: acoperiş înalt cu pinioane finisate în paiantă, zidărie de piatră aparentă şi, în general, o geometrie destul de severă. Construcţia datează din secolul al XIII-lea, însă a fost mult transformată în secolele XV-XVII şi a avut şi ea de suferit în timpul primei conflagraţii mondiale. Înainte însă, în 1910, casa a fost cumpărată pentru a fi destinată locuirii, dar şi întrunirilor Societăţii Amicilor Vechiului Reims, pe care Hugues Kraft o fondase cu un an înainte. Familia Kraft, de origine germană, a ajuns l