Încă mă minunez, deşi au trecut deja zile bune. PD-L, partidul care ne anunţa mai nou că gândeşte altfel, şi-a dedicat ultimul congres dinaintea alegerilor parlamentare, asta însemnând o mobilizare incredibilă de oameni şi bani, doar pentru a ne spune ceea ce ştiam deja şi oricum nu ne folosea la nimic. Şi anume, că Theodor Stolojan e premierul lor în caz că ajung după 30 noiembrie la guvernare. Dar staţi aşa, că urmează acuşi, în câteva zile, şi PSD-ul. Care şi el ne va anunţa probabil ceva la fel de inutil, cum ar fi faptul că Geoană e candidatul partidului pentru aceeaşi măreaţă funcţie de şef al viitorului executiv. Şi apoi liberalii, cu Tăriceanu al lor. Care-i problema, de fapt? Sunt deja câteva săptămâni, dacă nu luni, de când cele trei principale partide româneşti se străduiesc să ne asigure cum că ele vor câştiga alegerile şi că acest lucru e cu atât mai plauzibil cu cât, iată, au deja pregătit un prim-ministru. Gândiţi ca locomotive electorale, în lipsă de prezidenţiabili, candidaţii pentru şefia guvernului au ajuns un soi de mantra. Pentru că, din păcate, sunt singurele elemente de decor care ajută cele trei partide să pară diferite între ele. Doar atât. Trei nume, trei figuri. Dacă le ignori, şi nu-i greu s-o faci, descoperi ditamai nimicul. Concret, e vorba de ceea ce ar fi trebuit să fie, după părerea mea, adevăratele arme politice cu care orice partid serios şi responsabil îşi propune să ne câştige votul. Alegerile din 30 noiembrie înseamnă un nou parlament, adică oameni concreţi, peste 400, şi o nouă guvernare a ţării. Despre astea aş fi vrut să aflu, să pot judeca apoi, să compar, să mă conving sau nu, şi apoi să votez. Nu despre cine vrea PSD, PD-L sau PNL să-l aibă în fruntea guvernului, ci despre cine-s cei ce vor face legile ţării şi ce fel de guvernare va urma. Avem un nou sistem electoral, e drept că nu-i foarte clar pentru nimeni cam cum s-ar