Pentru Erika Brauer Winkler, o şvăboaică din Banat ce trăieşte în plină epocă stalinistă, consemnarea jurnalistică devine metodă terapeutică, doar în faţa foii albe putându-se elibera de povara secretului ei. Jurnalul său, împreună cu secretul care a marcat-o lâncezesc o vreme în podul unei case bătrâne, până în momentul în care un avocat braşovean descoperă în podul casei din Buziaş manuscrisul-mărturie al tinerei fete, care deja se stinsese din viaţă. După mai mult de jumătate de secol, avocatul Tiberiu Nistoroiu a adus la lumină jurnalul Erikăi Brauer Winkler într-un volum lansat ieri la Librăria Şt. O. Iosif. „Jurnalul Erikăi”, apărut la Editura Societăţii Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu”, dezvăluie nu doar un secret care a schimbat un destin – incestul, ci şi un har scriitoricesc de care autoarea a fost inconştientă. Mai presus de toate acestea, jurnalul său se constituie ca document al vremurilor tulburi ce au marcat România la mijlocul secolului trecut. „Erika Brauer Winkler, pentru a-şi exorciza nenorocirea, a comis o operă literară, o operă cu un univers bine închegat. Răsfoindu-i paginile, m-am trezit că mă aflu în mijlocul unui comunism sălbatic. E ca şi cum te-ai întoarce într-o lume apusă. Pentru că Erika trăieşte într-o epocă dominată de Stalin şi de o ideologie străină neamului românesc, în acest sens manuscrisul ei fiind un document social. Cartea de faţă poate să demonstreze faptul că pentru a scrie literatură trebuie să ai talent înnăscut şi dacă îl ai nu este nevoie să urmezi neapărat cursurile unei facultăţi. A scrie ţine aşadar de un har. Totodată, cartea poate fi şi un material de lucru pentru psihologi, care pot descifra un personaj complex care a reuşit să îşi facă o autoanaliză surprinzătoare. Cartea nu are început sau sfârşit, fiecare poate să gândească despre destinul Erikăi cum crede de cuviinţă. Însă, mai presus de