Aproape de fiecare dată cînd preşedintele României dă un interviu, iese cîte un scandal. Şeful statului reuşeşte să irite prin cîte un cuvînt, o frază, o abordare. Fie că e vorba de "zoaiele" prin care defineşte clasa politică, de cei care s-au comportat ca nişte "slugi" într-o guvernare anterioară sau de unii jurnalişti care sînt plătiţi cu bani "mirosind a benzină", preşedintele găseşte cîte o formulă pentru ca presa să comenteze zile întregi. Iar cînd atacă presa, popularizarea este cu atît mai îndîrjită.

În urma interviului de la TVR de săptămîna trecută, reacţiile au curs pînă duminică seara şi cei mai mulţi dintre jurnalişti, chiar şi cei care sînt blînzi în general cu şeful statului, l-au criticat pentru ieşire. Ca şi la precedenta discuţie cu Traian Băsescu, am regretat că analizele s-au concentrat aproape în întregime pe relaţia cu presa. Ieşirile lui la adresa jurnaliştilor sînt cunoscute şi, de multe ori, criticabile. Preşedintele îi tratează pe ziarişti la grămadă şi pune prea rapid etichete. Nu se poate nega însă nici faptul că există jurnalişti care şi-au făcut un hobby din criticarea fiecărui gest al său. De aici şi pînă la a spune că sînt plătiţi special ca să îl critice, să dai de înţeles că pe fişa de salarizare ar exista o rubrică "atac la preşedinte" e însă un pas pe care Traian Băsescu nu ar fi trebuit să-l facă, dar l-a făcut. Regretele merg şi în altă direcţie. Într-un interviu de 60 de minute, şeful statului spune multe lucruri care ar putea fi analizate, dar din cauza zgomotului provocat de unul dintre subiecte, celelalte sînt uitate. Cînd Televiziunea Română l-a invitat pe Traian Băsescu în acea ediţie specială (şi nu preşedintele s-a autoinvitat, cum au comentat unii colegi), scopul discuţiei era de a afla mai multe despre poziţia României privind conflictele îngheţate, relaţia cu Republica Moldova, vizita din Italia şi posibila