Iartă-ne, Ştefan Iordache, pentru că n-am avut timp să-ţi spunem că ne e dor de dumneavoastră, iartă-ne, Ştefan Iordache, pentru că n-am avut timp să-ţi spunem cît de mult vă iubim şi cîtă nevoie avem de dumneavoastră, iartă-ne...
Sînt lucruri pe care am fi putut să le facem pentru Ştefan Iordache, pentru omul Ştefan Iordache, dar n-am avut timp, aşa cum n-avem timp decît pentru nimicuri, pentru mărunţişuri, pentru orice mai puţin decît pentru lucrurile adevărate, sîntem mai mereu în urma faptelor pe care ar trebui să le înfăptuim, viaţa noastră e plină de atîtea planuri de viitor, încît nu mai avem timp de prezent, altfel spus, calendarul viitor e plin de lucruri esenţiale, de lucruri pe care le-am dori pentru sufletul nostru, lucruri care se întîmplă doar pe hîrtie, pe un indigo contabil, iar viaţa noastră trăită este tocmai aceasta dintre cele două calendare, viaţa noastră se desfăşoară într-un teritoriu al nimănui, viaţa noastră e trăită de alţii, de oricine altcineva mai puţin de noi, cei prinşi între calendarele trecutului şi viitorului, aşa că nu mai are rost să ne acoperim de strategii, pe termen mediu sau lung, să ne facem agenda pe următorii doi-trei ani, sîntem condamnaţi să trăim mizerabilul prezent ca şi cînd am trăi clipa, sîntem condamnaţi să ne amăgim că tot ceea ce trăim sînt tocmai visele noastre, sîntem condamnaţi la o fericire imposibilă, iartă-ne, Ştefan Iordache, pentru că n-am avut timp să-ţi spunem că ne e dor de dumneavoastră, iartă-ne, Ştefan Iordache, pentru că n-am avut timp să-ţi spunem cît de mult vă iubim şi cîtă nevoie avem de dumneavoastră, iartă-ne...
Iartă-ne, Ştefan Iordache, pentru că n-am avut timp să-ţi spunem că ne e dor de dumneavoastră, iartă-ne, Ştefan Iordache, pentru că n-am avut timp să-ţi spunem cît de mult vă iubim şi cîtă nevoie avem de dumneavoastră, iartă-ne...
Sînt lucruri pe ca
