De la o vreme, Parlamentul European şi-a îmbunătăţit marketing-ul. Instituţie fundamentală pentru construcţia europeană, forul care îşi împarte activitatea între cele două sedii de la Strasbourg şi Bruxelles a avut, multă vreme, un handicap: nu era, asemenea parlamentelor naţionale, un organism legislativ. Cele mai importante decizii pentru Uniunea Europeană erau de competenţa Comisiei Europene şi a Consiliului European (adică aşa-numitele summit-uri, întîlnirile periodice ale şefilor de stat şi de guvern din ţările membre). Odată cu perfecţionarea mecanismelor instituţionale, Parlamentul European a dobîndit un rol mai important în anumite domenii, de exemplu în aprobarea bugetului Uniunii sau în numirea comisarilor europeni. În 2009, la douăzeci de ani de la primele alegeri directe ale parlamentarilor europeni, pentru prima dată cetăţenii din UE îşi vor vota aleşii în aceeaşi zi în toate ţările membre. Măcar simbolic, e un pas înainte pe calea integrării. Dar, deocamdată, dat fiind că Tratatul de la Lisabona încă nu a fost adoptat, rolul Parlamentului European rămîne, cumva, nelămurit. Este, fără îndoială, un for important al democraţiei europene pentru că dezbate problemele cetăţenilor din cele 27 de ţări şi oferă posibilitatea reprezentării tuturor curentelor de idei şi tuturor opiniilor. Dar încă nu este, pînă la capăt, "legislativul european", nu are puteri depline de legiferare. Probabil că acest statut neclar a contribuit la faptul că (aşa cum arată Eurobarometrele) destul de puţini cetăţeni îi cunosc activitatea, iar cota sa de încredere este destul de scăzută. Ceea ce s-a văzut şi la alegerile europene: electoratul prezent la vot a fost din ce în ce mai scăzut, din 1979 încoace.

Aşa încît, pentru a ieşi din conul de umbră şi de dezinteres, de la o vreme Parlamentul European a devenit mult mai activ în materie de comunicare. Site-ul său (www.europa