Nu mai ploua cu sinucigasi pe Wall Street ca in anul negru 1929. Milionarii faliti nu se mai arunca de la etajele de sus ale zgarie-norilor dupa teribila noapte de luni spre marti. Care pare a fi totusi inceputul unei degringolade de proportii pe toate pietele financiare mondiale, poate chiar semnele ce anunta acel Big One, marea catastrofa a sistemului. Ca dovada, banca centrala americana, initial insensibila la necazurile falitei banci Lehman Brothers, a injectat 85 miliarde dolari "proaspeti" ca sa salveze de la faliment grupul de asigurari AIG. Alte zeci de miliarde fusesera injectate in alte banci si probabil ca se va continua pe aceasta linie. Brusc, guvernele cele mai liberale, care nu ar fi intervenit nici in ruptul capului in libera circulatie a capitalurilor, incep sa realizeze proportiile dezmatului rezultat din jocul dement al speculatiilor financiare.
Iar autoritatile moscovite si cele de pe pietele asiatice procedeaza la fel: scot pe usa din dos a bancilor nationale bani publici ca sa astupe gaurile din bancile private. Caci, daca n-o fac, poate fi si mai rau. Asa ca avem parte de marele paradox postmarxist: guvernul Statelor Unite nationalizeaza!
Dar tot nu va ploua cu sinucigasi pe Wall Street ca in anul de referinta 1929! Nu se mai poarta sinuciderile fiindca nu se mai simte nimeni vinovat suta la suta. Sistemul si-a elaborat perversitatea absoluta care il face incontrolabil, inexplicit si nedefinit. Sigur, bosii prinsi ca au deturnat fonduri sau au incalcat grosolan regulile jocului sunt bagati la zdup. Cativa, de forma si de ochii lumii… Altminteri insa, orice dezastru financiar e considerat doar ghinionul unui risc asumat, in cursa pentru profit, care de multa vreme a trecut la viteze exponentiale.
Sangele economiei mondiale nu mai este productia de bunuri, ci ventilarea finantelor. Nu conteaza ca milioane de in
