Supralicitarea politică a înţelegerii între PDL şi PRM în Senat are un scop politic. Acela de a învinovăţi partidul condus de Emil Boc pentru un eventual eşec al votului supranumit uninominal.

În cazul în care Curtea de Apel şi Curtea Constituţională vor da câştig de cauză PRM, care a contestat constituţionalitatea şi legalitatea ordonanţelor guvernamentale privind colegiile uninominale, atunci PSD şi PNL se vor grăbi să acuze PDL de conspiraţie antiuninominală. Acesta va fi probabil mesajul electoral principal al celor două partide, indiferent când şi cum vor fi organizate alegerile din acest an.

Partidul lui Corneliu Vadim Tudor a fost, pe rând, partenerul politic al tuturor. Dacă prietenia istorică şi naturală dintre PRM şi PSD nu trezeşte suspiciuni, susţinerea acordată guvernului Tăriceanu 2 şi personal preşedintelui Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, era cel puţin discutabilă. În principiu, PDL şi PNL susţin aceleaşi valori morale, iar înţelegerile, în ambele cazuri, au avut raţiuni utilitare. Liberalii au fost însă scutiţi de o judecată publică pentru trădarea principiilor, în timp ce democrat-liberalii, nu. PDL şi-a meritat pe deplin criticile privind înţelegerea cu PRM, dar atenţia acordată întregii afaceri pare disproporţionat de mare. Iar atunci când PSD şi PNL picură otrava, chiar suspectă. Liderii social-democraţi şi liberali se străduiesc din răsputeri să asocieze PDL lui Corneliu Vadim Tudor, pentru momentul în care instanţele vor decide, la cererea PRM, ilegalitatea şi neconstituţionalitatea ordonanţelor emise de guvern.

Teoria conspiraţiei antiuninominală a fost deja emisă de liderul PSD Mircea Geoană şi de unul dintre consultanţii politici ai PNL pe blogul personal. Este la mintea cocoşului că dacă PDL ar fi dorit să utilizeze PRM pentru a bloca aplicarea votului uninominal, n-ar fi făcut-o în văzul lumii, cu s