E vremea programelor de guvernare! Partidele politice lansează programe de guvernare, la pachet cu premieri, doar-doar vor convinge electoratul că se pricep şi pot. În materie de politică externă, programele cam seamănă între ele. Toate anunţă acelaşi scop: creşterea rolului României în cadrul UE şi consolidarea reputaţiei noastre în cadrul NATO. În plan secund, toţi vor relaţii bune cu europenii, cu americanii, cu ruşii, cu întreaga lume. De asemenea, toţi vor mai multă consistenţă pe direcţiile "postmoderne" ale diplomaţiei, precum diplomaţia culturală, parlamentară, publică. De ani buni încoace se vorbeşte apăsat despre diplomaţia economică, dar cîte vorbe, atîta non-acţiune. Nu cred că există segment al serviciului public românesc mai nereformat decît cel al diplomaţiei economice. Aşadar, nimic nou. Veţi spune, cu îndreptăţire, că programele de guvernare dedicate politicii externe nici nu trebuie să fie altfel: în lumea democraţiilor, mişcările nu au voie să fie bruşte, iar credibilitatea şi predictibilitatea sînt valori esenţiale pentru a participa la discuţii şi decizii. În plus, plasarea într-o poziţie favorabilă în lumea democraţiilor este un proces cu mult mai îndelungat decît un ciclu de guvernare. Numai că programele de politică externă anunţate, aşa cuminţi cum e bine să fie, ar trebui să se concentreze ceva mai mult pe remedierea deficienţelor deja evidente în exprimarea noastră internaţională.

În general, cred că ar trebui să plecăm de la constatarea că toate mecanismele de control ale lumii unipolare s-au frînt. Mai mult, să admitem că lumea unipolară e istorie. A existat pentru o perioadă de timp mult prea scurtă faţă decît s-a vorbit despre ea. Înainte de a mai experimenta cine ştie ce invenţii bazate pe calcule de cancelarie şi nu pe cunoaşterea naturii umane, ar trebui să admitem lucid că singurul sistem de securitate valabil se bazează