Orice om, tânăr sau bătrân, are propriile vise. Ajuns la vârsta de 52 ani, Anton Bereczki viseaza, dar nu mai speră într-o vindecare. E o persoană cu dizabilitate fizică, are coloana vertebrală fisurată şi pe lângă aceasta, mai are şi o spondiloză gravă. A dus în spate această povară încă de la vârsta de şase luni. Înfruntând boala, a urmat cursurile unei şcoli profesionale de croitorie din Oradea, pe urmă a fost angajat la Electromureş la secţia de cabluri şi la diferite instituţii unde a practicat meseria de electrician. Şi chiar dacă nu ştie cum e să meargă, viaţa l-a învrednicit cu prezenţa unei soţii şi a unei fiice. Din 1992 este pensionar încadrat în gradul I de handicap fără însoţitor. Din pensia sa, destul de mică, nu reuşeşte să-şi procure toate medicamentele naturiste care îi sunt necesare pentru tratament.
“Nu mai am speranţa ca o nouă operaţie să-mi aducă vindecarea”
Este trecut prin 13 operaţii, însă nici un medic nu a reuşit să-l ridice din scaunul cu rotile. “Am suportat 13 operaţii, dar nici una nu a reuşit. Chiar dacă medicina a evoluat, nu mai am speranţa ca o nouă operaţie să-mi aducă vindecarea” a declarat Anton Bereczki. Îşi doreşte foarte mult să iasă printre oameni, dar pentru ca locuieşte la etajul 1, deplasarea sa pe scări a început să devină un calvar. Singurul lucru care l-ar putea ajuta este un sistem de ridicare pentru persoane cu handicap locomotor. Însă, acest sistem pe care l-ar putea achiziţiona de la firma Flavia Grup Bucureşti, costă 15.000 de euro, bani de care nu dispune. “Singurul lucru care mă poate ajuta este o platformă care să mă ridice de la parter până la etaj. Sistemul va fi montat în scara blocului, pe balustradă, şi va funcţiona ca un lift. Însă nu am posibilitatea financiară să-l cumpăr” ne-a mai spus Anton Bereczki. În ideea de a reuşi să achiziţioneze acest aparat, Anton Bereczki a făcut un apel umanit
