"Să-mi cînţi, cobzar bătrîn, ceva... Să-mi cînţi ce ştii mai bine... Că bani ţi-oi da... Şi vin, ţi-oi da... Şi haina de pe mine... Să-mi cînţi, cobzar bătrîn, ceva... Să-mi cînţi şi din vioară... Că doar s-a isprăvit, de-acum... O viaţă atît de amară"... "Dimineaţa, ciocîrlia a strigat plecarea... Plec, vă las cu dor... Dumnezeu ne dă sfinţirea şi iertarea"...
"Să-mi cînţi, cobzar bătrîn, ceva... Să-mi cînţi ce ştii mai bine... Că bani ţi-oi da... Şi vin, ţi-oi da... Şi haina de pe mine... Să-mi cînţi, cobzar bătrîn, ceva... Să-mi cînţi şi din vioară... Că doar s-a isprăvit, de-acum... O viaţă atît de amară"... "Dimineaţa, ciocîrlia a strigat plecarea... Plec, vă las cu dor... Dumnezeu ne dă sfinţirea şi iertarea"...
Ce dor o să ne fie de Ştefan Iordache!... De Ştefanul nostru drag! Ce chin îndurăm, noi, cei care am rămas să mai zăbovim puţin pe aici... Pentru că trebuie să învăţăm să trăim fără Ştefan Iordache, fără Ştefanul nostru drag! Ce jale a lăsat în urma-i, în ziua îngropăciunii sale, în ziua cînd şi cerul a plîns, şi oamenii au plîns, şi pietrele au plîns... Pentru Ştefan Iordache, pentru Ştefanul nostru drag!
Fiu al satuluiNu se poate descrie în cuvinte durerea care a copleşit micuţa localitate Gruiu – locul unde Marele Artist a dorit să-şi doarmă somnul etern. Nu există vorbe care să poată reda tristeţea zilei de ieri, la Gruiu. Trebuia să fii acolo, să simţi, să vezi cum a plecat Dincolo "Cel mai iubit dintre pămînteni". S-a dus să-l întîlnească pe Dumnezeu, poate să bea împreună o cafea sau o cană cu vin, să fumeze o ţigară... Cine ştie?! A avut drumul presărat cu flori (aleea principală a bisericii din Gruiu şi cea pe care a mers cortegiul cu sicriul actorului, pînă la mormînt, au fost presărate cu flori), a avut multă lumină şi i-a avut pe toţi cei dragi lîngă EL. L-au ţinut de mînă, l-au aplaudat, l-au plî
