Medvedev nu se obisnuise inca cu puterea. Functia de presedinte parea sa nu i se fi mulat inca intru totul pe corp. Haina mai trebuia sa fie ajustata pe ici-colo... Cel putin aceasta era impresia pe care mi-a lasat-o. Pe la 16,30 incepuse deja agitatia. Tocmai ma trezisem din somnul meu de amiaza si sateam intins cu miinile sub cap, incercind sa reconstitui, in amanunt, scena intilnirii cu Medvedev. Ce fel de om era presedintele, n-as fi putut sa ma pronunt. Infatisarea ii era destul de inselatoare. Medvedev degaja liniste, echilibru interior. Si totusi, joaca lui cu pixul pe care-l invirtea in timpul conferintei de presa exprima o oaresicare agitatie. Plictiseala? Nerabdare? Altceva de acest gen? Presedintele isi inclina capul cind spre Evgheni Ignatenko, ce sedea in stinga lui, cind spre reprezentantul ONU, asezat in dreapta sa. Pentru o clipa, privirile ni s-au intersectat... Mi-am ingustat pleoapele, privindu-l cu atentie. M-a frapat buza de sus a presedintelui. Mai bine zis nu buza, ci distanta dintre baza nasului si conturul gurii. Ea imi aducea aminte de Brumaru. Am asemuit-o, in gind, cu o pleoapa. Presedintele a sosit cu intirziere de o ora. O intilnire foarte importanta il retinuse la Kremlin. Am intrat in sala unde trebuia sa aiba loc congrresul, dupa ce, in prealabil, am fost supus unui control obisnuit. "Puneti, va rog, toate obiectele metalice si borseta aici, pe masuta...". M-am executat. "Ce aveti inauntru? Desfaceti fermoarele, va rog...". Le-am desfacut, insirind pe masa agenda, pixul, cartile de vizita, block notice-ul, unghiera si reportofonul. "Unghiera ramine la noi. V-o restituim la intoarcere... Poftiti si bonul...". Am multumit, politios. "E-n regula. si acum aparatul...". Mi-am scos de pe umar aparatul digital si l-am pus in acelasi loc. "Va rog sa fotografiati masa", imi spuse unul dintre ofiterii in civil, ce se ocupa cu protocolul. N-am i