Meci de risc maxim. Aceasta era titulatura care trona asupra întâlnirii dintre „U“ Craiova şi Poli Timişoara. Deşi cele două galerii erau înfrăţite şi nimeni nu s-ar fi războit de nebun cu bănăţenii, conducerea anunţa lumea despre dezastrul pe care huliganii şi duşmanii echipei, interzişi la meciul cu Dinamo, aveau să-l producă pe stadion.

Controale peste controale. Doar-doar s-ar găsi ceva urme de posibilă violenţă. Ba mai mult, coregrafia pe care au mai avut-o ultraşii pentru meciul cu Dinamo nu a avut succes nici la Craiova, dar, dacă atunci ea nu a mai apucat să fie afişată la observator pentru aprobare, de data aceasta, „violenta“ coregrafie a fost întoarsă din drum tocmai de conducerea clubului. Lucian Mitu a inspectat şi interzis personal show-ul pregătit de fani tocmai pentru că, în gândirea conducerii, s-a bănuit că va spori nervozitatea şi galeria o să răbufnească.

Surpriză de proporţii la meci, deoarece, în afara pancartelor la adresa conducerii alb-albastre, galeria a fost alături de echipă. O palmă şi mai mare pentru conducere pentru că, dacă înainte lumea hulea ultraşii pentru apostrofările aduse lui Mititelu, acum a înţeles că devotamentul faţă de echipă e necondiţionat şi că, de fapt, cei 200 de oameni nu sunt toţi nebuni şi nu sunt în nici un caz aşa de „duşmani“ cum îi catalogase patronul.

Deranjat de ceea ce au făcut suporterii, Mititelu a ieşit cu o declaraţie în care susţinea că Universitatea Craiova nu s-a delimitat niciodată de fanii săi, deşi pe site-ul clubului stătea postat, la un moment dat - pentru că între timp au fost şterse (pe sistem comunist) urmele prigonirii - celebrul fax din care citez: „De asemenea, orice grup de persoane care se vor a fi suporteri ai Universităţii Craiova o fac pe cont propriu (deplasarea la meci - n.r.), noi neavând legătură cu aceştia“.

Cu această dezicere, conducerea clubului nostru şi-a