Steaua a făcut încasări de 1,5 milioane din bilete, însă echipa n-a mai fost împinsă de la spate de o atmosferă incendiară, ca la returul cu Galatasaray

Ghencea a fost aproape plină miercuri seară la reîntîlnirea cu Champions League, dar n-a mai fost atît de inimoasă, ca la derby-urile din campionat. 20.000 de spectatori, stadion aproape plin, dar vocea tribunei a fost mai stinsă ca niciodată. Care sînt explicaţiile unei schimbări radicale în ce priveşte atmosfera de pe Ghencea la meciul cu Bayern? Iată cîteva:

Vin suporteri de elită, nu cei pătimaşi

Nu e prima oară cînd la meciurile din Ligă, atmosfera e sumbră. Steaua a pus de fiecare dată preţuri foarte mari la pachete şi la bilete, astfel că doar o anumită categorie de oameni pot avea acces la ele. Cum majoritatea covîrşitoare a tichetelor ajung la oameni mai înstăriţi, dar mai puţin fanatici, ei vin la meci ca la teatru: privesc, aplaudă sporadic, dar nu strigă, nu urlă, nu sar de pe scaun.

La meciul cu Lyon din 2006, de exemplu, care însemna reîntoarcerea Stelei în Ligă după 10 ani şi reîntoarcerea Stelei în Ghencea după refacerea gazonului, atmosfera a fost liniştită: mulţi oameni la costum, care n-au avut nici măcar o tresărire timp de 40 şi ceva de minute, cît Steaua s-a bătut de la egal la egal cu campioana Franţei.

Un singur argument că biletele nu sînt accesibile fanilor obişnuiţi ai Stelei: un pachet la tribuna a doua a costat 125 de euro, mai mult de o treime din cît înseamnă azi un salariu mediu în România şi de 30 de ori mai mult decît costă un bilet la un meci din Liga I.

Cu CFR de 20 de ori mai ieftin

Nu e greu de făcut o comparaţie între atmosfera de la meciurile Steaua - CFR 3-1, din martie, şi Steaua - Galatasaray 1-0, din august, pe de o parte, şi cel cu Bayern de cealaltă parte. La primele, stadionul a fost plin ochi şi atmos