Stiaţi că Ion Veniamin Adrian, "secretar al comisiei botoşănene care a decis angajarea tânărului Eminescu în postul de copist la cancelaria Consiliului Judeţean Botoşani, la 7 noiembrie 1864", a fost, de-a lungul scurtei lui vieţi, luptător pentru cauza Unirii, proprietar al primei tipografii din Botoşani, editor al ziarului local Tearra de Sussu, profesor, revizor şcolar, director de liceu, poliţist al oraşului, deputat, director al camerei de comerţ, autorul unui abecedar ilustrat? Ştiaţi că Emil Diaconescu, redactor al revistei Junimea Moldovei de Nord, care a apărut la Botoşani un an şi jumătate, începând cu 5 ianuarie 1919, a făcut ulterior o carieră frumoasă de istoric (profesor la Liceul Internat Iaşi, conferenţiar şi profesor universitar la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi, doctor în Litere şi doctor docent în Geografie istorică, cu specializare la Paris) şi că a trăit până la 1 octombrie 1978, la Iaşi? Ştiaţi că un scriitor din Botoşani, Const. Iordăchescu, mare admirator al lui Eminescu, a scris cele mai emoţionante pagini în favoarea lui rivalului lui Eminescu, Macedonski ("Precum Eminescu n-a putut fi cunoscut de marele public decât după ce a fost pierdut, la fel, o conspiraţie surdă şi înverşunată a oprit popularizarea operelor lui Macedonski. Pe când orice mâzgălitor de hârtie a putut găsi în ţara românească mijloace de a-şi expune volumul în vitrine şi de-a pătrunde în public cu reclame americane şi critici interesate prin reciprocitate, ca să citeşti pe Macedonski trebuie şîn 1920, n.n.ţ să răscoleşti la Academie prin cei 26 de ani ai Literatorului, ori în bibliotecile publice spre a găsi Bronzes, Le Calvaire de feu, Le fou şi numeroasele ziare şi reviste române, franceze, belgiene şi italiene, prin care scrierile lui nemuritoare stau risipite.")?

Toate aceste informaţii revelatoare şi emoţionante, ca şi mii de alte asemenea informaţi