E o zi atât de frumoasă, încât nu pot fi de acord cu Mihai, Roman, }oaţi, Horia Bernea, Paul Neagu, Gheorghe Crăciun şi alţii, care au murit.

G. Călinescu: "Jurnalul nu poate fi decât o pierdere de vreme, o inaptitudine de a trăi..." Aoleu! Însă continuă: "...numai o mare personalitate a apatiei e în stare să facă din el o operă de interes psihologic deosebit." Aşa, da!

O prietenă apropiată s-a îmbolnăvit. Poate că anul ăsta Dumnezeu nu mai omoară. Se mulţumeşte să pună la pământ.

Veşti îngrijorătoare şi dinspre T.

Îndată după ce i-am atras atenţiunea, Călinescu s-a şi conformat. În 1935, deja, el este mai tot timpul la nivelul cerut.

Mă gândesc la manifestele noastre anticomuniste. Frumoasă figură i-am fi făcut vicarului! Habar nu aveam că o maşină de scris poate fi descoperită după tastatură, cu micile ei particularităţi.

Am fost de două ori la Udine. Dacă suprapun imaginile, constat că în afară de teatrala piaţă centrală, nu au nimic comun.

G. Călinescu: "Atingând vârsta de 70 de ani, d. Stere a ajuns la acea maturitate a intelectualului mare, de la care începi să aştepţi opere din ce în ce mai trainice." Poţi să le aştepţi!

Cină la Sara. Prezentă, o pereche de medici, prieteni ai lor. El, profesor, decan, deci nu badea Ion, se operează şi după aceea se simte tot mai rău. Se reoperează în Franţa, unde se descoperă o faşă uitată în abdomen. Iar în Spania doi români, luaţi în grija lui de un preot, îi dau acestuia cu ciocanul în cap.

Fapt este că mă obsedează dosarul de parcă aş fi aflat din el că am fost informator.

La aniversarea lui Rebreanu, Călinescu scrie o strălucită aberaţie despre romanul românesc, necesarmente rural şi simplu, de parcă n-ar fi trăit lângă Hortensia Papadat-Bengescu, Bleher, Camil Petrescu, Holban. În schimb, art