E simplu, oficial si final: am iesit in afara realitatii. Zeci de ani de prostie sistematizata si-au atins potentialul.
O antielita provinciala rateaza nonsalant jonctiunea cu lumea moderna si impinge Romania spre irational. Inceputul formelor de organizare inteligenta a vietii romanesti a fost amanat. Probabil pentru totdeauna, caci aceasta decolare ratata poate avea consecinte fatale. Politic, ne-am tribalizat, iar economia joaca in regie vodoo.
Priviti cu atentie. Scrisoarea in care Vacaroiu si Olteanu rup cu Europa repeta si modernizeaza neamestecul in afacerile interne - ideea fixa si stupida a lui Ceausescu. Adevarul politic intern e neschimbat: feudalism, coruptie, refuz. Priviti si mai atent: cresterea economica nu contrazice impasul, ci il confirma catastrofic. Raportul de guvernare prezentat de C.P.
Tariceanu in timp ce pietele financiare mondiale intrau in colaps e un document halucinant. Romania lui Tariceanu pare singura insula de calm si prosperitate intr-o lume care a luat-o razna. Secretul acestei impresii e, pur si simplu, ignoranta.
Primul-ministru pretinde ca rata cresterii economice e o cifra necomentabila. Absurd. Cresterea economica e pretutindeni un semn de fecunditate si echilibru exprimat formal de o cifra. O economie creste cu adevarat numai atunci cand creste cu adevarat. Altfel spus, singura realitate economica pozitiva e productivitatea, capacitatea de a crea ceva compatibil cu pietele lumii. Altfel, o economie produce doar cifre. Cresterea economica alintata de Tariceanu are doua surse: investitiile straine directe si consumul pe credit. Nici una nu exprima o realitate productiva. Amandoua sunt epuizabile. Privatizarile au un sfarsit, iar consumul pe credit e stimulat dincolo de capacitatea de plata a datornicilor. 30% din populatia activa e, intr-un fel sau altul, agatata de credite de con
