Fără doar şi poate inima Moraviei bate cel mai regulat la Kromeriz. Şi nu întâmplător aici are loc la fiecare sfârşit de cireşar sărbătoarea muzicii şi artelor vizuale, numită simplu "Forfest". O inimă ce pompează de nouă secole încoace (oraşul este atestat încă din 1107) sânge artistic mereu proaspăt şi nutritiv. Întotdeauna, se pare, la Kromeriz instituţia mecenatului a funcţionat impecabil, pilduitor. Şi pe vremea lui Bruno Schauenburk (care în 1260 a ridicat localitatea la rangul de oraş), şi pe cea a lui Karel Liechtenstein (care în 1664 a restaurat cetatea iniţială, transformând-o într-un superb edificiu baroc). Până şi astăzi, chiar dacă într-o nuanţă de, să zicem, pianissimo, există iubitori de artă care investesc în proliferarea unor programe vitale pentru durarea efigiei de oraş eminamente cultural. Într-un fel, Kromeriz-ul seamănă cu Sighişoara noastră, numai că, spre deosebire de urbea transilvană, localitatea moravă este dichisită cu obstinaţie, dereticată cu acribie şi îmbrăcată permanent în straie festive. Festivalul "Forfest" nu face altceva decât să-i invite pe localnici ori pe numeroşii turişti ce forfotesc în zonă să se înfrupte atât din arsenalul băştinaş de valori muzicale, arhitecturale şi plastice, cât şi din ofrandele aduse din depărtări de artiştii veniţi spre a-şi împărtăşi experienţele proprii. Când ai o catedrală gotică precum St. Maurice Church, dominată de regimul sever al volutelor şi consolelor, de graţia vitraliilor, de belşugul cromatic al decoraţiunilor interioare, ori o bazilică în cel mai neaoş stil baroc, aşa cum este St. John Baptist Church, cu sobrietatea distinctă a volumelor şi unghiurilor, cu austeritatea cu iz de seminar sau chiar de preventoriu a atmosferei locale, nu poţi să nu te bucuri şi de recitaluri de orgă, de vioară, dar şi de ansambluri camerale, mărturisite de protagonişti cu o semeaţă notorietate. Altfel spus, c