Cititorii frecvenţi ai acestei rubrici poate îşi amintesc că am comentat pe larg legea care reglementează prezenţa alimentelor în şcoli, atunci când a fost votată de parlament. O lege votată cu doar trei abţineri. Ridicam atunci câteva obiecţii de principiu şi câteva nedumeriri practice. Las chestiunile de principiu de-o parte şi mă voi referi la cele practice. În primul rând, nu există cantine şcolare în România decât cu titlu de excepţie. Comercianţii care au chioşcuri în şcoli vând produse deja ambalate. Era uşor de imaginat că produsele de pe piaţă nu respectă standardele drastice impuse peste noapte de Ministerul Sănătăţii. Criticam şi ideea de a lăsa întocmirea listei cu alimente interzise pe mâna unor birocraţi din minister. Aceştia au produs lista respectivă şi acum se văd rezultatele. Chiar în prima zi de şcoală, cotidianul Gândul a realizat un excelent reportaj despre efectele noii legi. În prima şcoală vizitată de reporteri, chioşcul din curte s-a închis, pur şi simplu. Lista de alimente elaborată de Ministerul Sănătăţii e prea largă, astfel încât patronul nu mai are ce să vândă. Drept rezultat, elevii mănâncă şaorma de peste drum. La a doua şcoală, chioşcul e pe cale să se închidă, pentru că nu rentează să-l ţii doar pentru vândut fructe. Directoarea şcolii le spune reporterilor că s-a chinuit să înfiinţeze chioşcul în urmă cu doi ani, după ce o fetiţă a fost accidentată când a trecut strada pentru a cumpăra pateuri din afară. Cantine nu există în nici una din şcolile vizitate (şi oricum nu ştiu ce ar fi putut găti ieftin şi rapid, conform indicaţiilor nutriţioniste ale ministerului). La a treia şcoală, rafturile chioşcului din curte conţin doar iaurturi, biscuiţi, pixuri şi bureţi de baie. „O să ne fie foame încontinuu şi o să mâncăm mai mult ca înainte, aşa crede ministrul că are grijă de silueta noastră?“, spune un elev. Mai mult chiar, Ministerul Sănă